Era pe la sfârșitul lui noiembrie. Pe o vreme de moină, umedă și neguroasă, către ora nouă dimineața, acceleratul de Varșovia se apropia în plină viteză de Petersburg... Se întâmplă uneori să ai niște vise ciudate, absurde, cu totul bizare.
Deșteptându-te, ți le reamintești cu o claritate surprinzătoare și rămâi uimit ca în fața unui fenomen cu totul inexplicabil. Ții minte foarte bine, în primul rând, că rațiunea ți-a fost prezentă și lucidă tot timpul acesta chinuitor de lung, când te împresurau ucigașii, care – perfizi și vicleni – căutau să-și ascundă intențiile, să te înșele, prefăcându-se binevoitori și prietenoși, când, de fapt, aveau armele pregătite și nu așteptau decât un semn știut numai de ei ca să te lovească; îți aduci apoi perfect de bine aminte cu câtă șiretenie ai știut, în cele din urmă, să-i păcălești, reușind să te ascunzi de primejdie; pe urmă îți dai seama că ei știu foarte bine de toată șiretenia ta și cunosc locul unde te-ai ascuns, dar se prefac a nu ști și stau la pândă cu armele lor ucigașe gata pregătite, în așteptarea semnului misterios; dar iată că, printr-o nouă șiretenie, reușești din nou să-i derutezi, și toate astea ți le amintești cu multă precizie. Dar cum se explică totuși că în tot timpul acesta rațiunea dumitale a putut să se împace cu o mulțime de aberații și situații absurde, absolut evidente, de care ți-era înțesat visul? Unul dintre ucigași s-a prefăcut sub ochii dumitale în femeie, iar din femeie într-un pitic oribil și viclean – și dumneata le-ai acceptat toate astea ca pe ceva firesc, aproape fără nici un fel de nedumerire, și aceasta chiar în timpul când, pe de altă parte, rațiunea dumitale, încordată la maximum, se manifestă cu o forță extraordinară, cu o capacitate teribilă de sesizare, șiretenie și logică! Pentru ce apoi, trezindu-te din somn și revenind complet la realitate, ai senzația aproape de fiecare dată, uneori chiar că o impresie de neuitat, că te desprinzi, o dată cu somnul întrerupt, de o enigmă rămasă nedezlegată pentru dumneata? Absurditățile din vis te fac să zâmbești; în același timp însă, simți în subconștient că împletirea aceasta de absurdități ascunde o idee, da – o idee reală, ceva ce face parte din viața dumitale; ca și cum visul ți-a spus ceva nou, profetic, ceva de mult așteptat; impresia pe care o încerci este puternică, fie că-i plăcută ori chinuitoare, dar ce anume ți s-a sugerat și care e talcul ei adevărat – nu mai ești în stare nici să înțelegi și nici măcar să-ți mai amintești. Autor recomandat de George Banu în cadrul proiectului Libris, "Oameni și cărți".
