Crima si pedeapsa

„O ființă superioară are oare dreptul să săvîrșească o crimă dacă aceasta este în folosul întregii umanități?” – iată întrebarea care îl macină necontenit pe Raskolnikov, un fost student idealist, excentric și mizantrop, în ceasurile lungi de meditație din odaia să strimtă de la mansardă.
Citește tot rezumatul cărții Crima si pedeapsa... Sub presiunea sărăciei cumplite, a însingurării și a sentimentului de zădărnicie a tuturor aspirațiilor sale, această teorie îndrăzneață este pusă peste noapte în aplicare, ducînd la un asasinat de o sălbăticie care zguduie întreg orașul Sankt Petersburg. Dostoievski analizează cu intuiția unui fin psiholog cauzele crimei, dilemele personajului său, pendulările sale lăuntrice între bine și rău, rațional și irațional, psihologia ucigașului și a anchetatorului, avansînd în final posibilitatea mîntuirii prin iubire, umilință și jertfă de sine. Carte recomandată de  Ioan-Aurel Pop, George Banu și Tudor Ganea în cadrul proiectului Libris, "Oameni și cărți". Fragment din cartea "Crimă și pedeapsă" de F.M. Dostoievski "- De-atunci, domnul meu, continuă după o scurtă pauză, de-atunci, printr-o întâmplare nenorocită și pentru ca niște persoane răuvoitoare au umblat cu vorba - iar aici și-a adus contribuția și Daria Frantovna, fiindcă nu i se arătase, chipurile, respectul cuvenit de-atunci fiica mea, Sofia Semionovna, a trebuit să-și scoată condicuța și nici n-a mai putut să locuiască la noi. Că nici gazdă, Amalia Fiodorovna, n-a vrut s-o îngăduie (chit că înainte îi dăduse apa la moară. Dariei Frantovna), dar nici domnul Lebeziatnikov... mda... Din pricina Soniei i s-a și întâmplat povestea aia cu Katerina Ivanovna. La început alerga chiar el după Sonecika, lar apoi l-a apucat deodată ambiția: „Cum adică, să locuiesc eu, un om instruit, în aceeași casă cu una din astea?". Dar Katerina Ivanovna nu i-a permis, s-a repezit la el... ei, și asta a fost... Acum, Sonecika vine pe la noi mai mult seara, îi mai dă o mână de ajutor Katerinei Ivanovna, ne-ajută să ne mai cărpim cu banu... Stă la croitorul Kapernaumov, a luat o cameră cu chirie la el. Kapernaumov e șchiop și bâlbâit, iar familia lui care crește întruna tot bâlbâița e. Nevastă-sa e și ea bâlbâiță... Stau cu toții într-o cameră, dar Sonia are odaia ei, despărțită printr-un perete... Hm, da... După ce că sunt așa de săraci, mai sunt și bâlbâiți... da... Apoi, într-o dimineață., m-am sculat, mi-am pus zdrențele pe mine, mi-am ridicat brațele spre cer și am plecat la Excelența Sa Ivan Afanasievici, binevoiți să-l cunoașteți? Nu? Apăi e pâinea lui Dumnezeu, să știți! Ceara e... ceară înaintea bunului Dumnezeu, precum ceara se topește! I-au dat și lacrimile, după ce a binevoit să mă asculte până la capăt. „Ei, a zis, Marmeladov, mi-ai înșelat deja o dată așteptările... Te mai iau o dată pe răs-punderea mea personală, așa a zis, ține minte, a zis, hai, du-te!" I-am sărutat praful de pe cizme, doar în gând, că n-ar fi îngăduit el una ca asta de-adevărat, o persoană de rangul lui, cu idei noi și culte despre ce-i ăla stat." Citește mai puțin...