Orasul Fiarelor

Orașul Fiarelor . Trilogia Aventurile Acvilei și Jaguarului, vol. I Alexander Cold, 15 ani, se alătură unei expediții în Amazon, cu misiunea de a documenta existența Fiarelor, făpturi fabuloase pe care nimeni n-a reușit să le vadă vreodată.
Citește tot rezumatul cărții Orasul Fiarelor... În inima junglei, unde timpul curge altfel, tânărul își găsește animalul totemic, jaguarul, o cunoaște pe Nadia, față de culoarea mierii, înzestrată cu agerimea acvilei, și împreună descoperă deopotrivă secretele unei civilizații străvechi și abisul inimii omenești.  Fragment din romanul "Orașul Fiarelor" de Isabel Allende:    „Kate Cold nu sosi nici după o oră, astfel că Alex începu să se îngrijoreze. O chemase de două ori prin stație, dar nu primise niciun răspuns, iar acum trebuia să facă rost de mărunțiș ca să-i dea un telefon. Se felicită că are o memorie bună: își aminti pe loc numărul ei, așa cum își amintea și adresa ei - deși nu o vizitase niciodată -, de pe vederile pe care i le mai trimitea din când în când. Telefonul sună în gol, deși el încercă cu puterea minții să facă pe cineva să răspundă totuși. „Și eu ce fac acum?", se întrebă nedumerit. Se gândi să-l sune pe tatăl lui ca să-i ceară sfatul, dar își dădu seama că asta i-ar fi mâncat toate monedele. Oricum, nu voia să se poarte ca un copil răzgâiat. Ce să facă tatăl lui de la distanță? Nu,se gândi el, n-o să intre în panică doar pentru că bunica lui întârzia un pic. Probabil era blocată în trafic sau dădea ture prin aeroport căutându-l și trecuseră unul pe lângă altul fără să se vadă.  După o jumătate de oră era atât de furios pe Kate Cold, încât, dacă ar fi fost în fața lui, i-ar fi spus cu siguranță vreo două. Își aminti de bancurile proaste pe care i le făcuse de-a lungul timpului, printre care cutia cu bomboane umplute cu sos picant pe care i-o trimisese de ziua lui. Nicio bunica normală nu s-ar fi obosit să scoată umplutura bomboanelor cu seringă, să pună în loc sos de chfili, să le învelească în staniol și să le pună frumos înapoi în cutie, doar ca să râdă de nepoții ei.  Își aminti de asemenea de poveștile înfricoșătoare cu care îi băgă în sperieți atunci când venea în vizită și cum ținea morțiș să le spună pe întuneric. Acum poveștile acelea nu mai aveau atâta putere, dar în copilărie le ascultau îngroziți. Surorile lui mai aveau și acum coșmaruri cu vampiri și zombi sculați din mormânt, pe care glumeața de bunică-sa îi invoca pe întuneric. Chiar și așa, poveștile ei morbide îi fascinau. Nu se săturau s-o asculte vorbind de primejdiile, reale sau imaginare, pe care le înfruntase în călătoriile ei prin lume. Cel mai mult le plăcea povestea cu pitonul de opt metri din Malaysia care îi înghițise aparatul de fotografiat. „Ce păcat că nu te-a înghițit și pe tine, bunico!", comentase Alex când auzise prima oară povestea, dar bunica nu s-a supărat. Era aceeași femeie care-l învățase în cinci minute să înoate dându-i brânci în piscină pe când avea doar patru ani. De disperare, a înotat până la margine, dar ar fi putut la fel de bine să se înece. Pe bună dreptate, Lisa Cold era foarte stresată când venea soacra ei în vizită: trebuia să fie de două ori mai atentă ca să-și țină copiii vii și nevătămați." Citește mai puțin...