Copilul divin

    Purtând în pântec gemeni, tânăra Madeleine decide să‑i instruiască încă din primele săptămâni de sarcină, folo­sind mijloacele tehnicii moderne. La șase luni, cei doi fetuși, Louis și Celine, au atins deja nivelul de cunoas­tere al unui student model.
Citește tot rezumatul cărții Copilul divin... Stăpânesc matematică, filosofia și științele naturii. Dar, în același timp, au aflat și despre existența suferinței, a bolilor și războaielor. Motiv pentru care, în momentul venirii pe lume, când apropiații se pregătesc să le sărbătorească nașterea, Louis și Celine se întreabă nehotărâți: merită oare să ieșim în lume sau să rămânem unde suntem?     Născut la Paris în 1948, Pascal Bruckner este romancier și eseist, o figură emble­matică a intelectualității franceze.      Fragment din volum:       “N-avu nevoie să aștepte prea mult ca să se lase cucerit de o altă surpriză. În acea perioadă euforică, un grup de oameni de știință japonezi, prieteni și admiratori ai copilului, îi oferiră un holograf capabil să proiecteze pe pereții uterului imagini mobile. Grație lui, Delectabilul Rățoi avu universul la domiciliu și infirmă astfel prezicerea lui Dumnezeu potrivit căreia n-avea să vadă nicicând un asfințit sau o floare! Convocă în habitaclul său Alpii, oceanul, plantele, pădurile tropicale, diversele varietăți de insecte; calcă în picioare colonii de furnici, fluturii zburară în jurul lui, o albină i se așeză pe nas. O sarabandă de păsări piuia - imaginile erau sonorizate -, ciugulind prin etajele cele mai înalte ale creierului său, umflându-și penele și cântând pe umărul lui. O pisică i se frecă languros de genunchi, un prepelicar i se culcă la picioare, o panteră sări asupra lui și trecu prin el, un scorpion îl mușcă de călcâi. Nu era extraordinar să te bucuri de toate fără să atingi nimic, să fii astfel ferit de contactul care murdărește? Zilnic defila pe zidurile cavernei sale câte o menajerie somptuoasă, ca și cum Noe i-ar fi trecut în revistă pe locuitorii arcei sale.     Louis jongla cu soarele, văzându-l cum se înălță dimineață la stânga, cum se înclină către seară la dreapta. Copilul se juca cu planetele, dormea cu luna sub pernă, culegea direct din Calea Lactee o mulțime de stele care se așezau pe pielea lui ca o pulbere luminoasă. Izbuti chiar să adune în palmă un sat întreg cu locuitorii săi cu tot, în timp ce cu mâna cealaltă aruncă asupra localității o aversă violentă de ploaie. Dar, așa cum soarele nu încălzea, nici ploaia nu udă, chiar dacă pietonii și animalele alergau să se adăpostească de picăturile de apă și de vânt."