Jocul cu margele de sticla - Herman Hesse

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatură În Jocul cu mărgele de sticlă clasicismul armonios și echilibrat se interferează cu romantismul avântat și patetic, ambele au numeroase puncte de tangență cu realismul și nu se refuză contactului înnoitor cu expresionismul și suprarealismul.
Citește tot rezumatul cărții Jocul cu margele de sticla - Herman Hesse... Motive, tipologii, procedee, mijloace de expresie aparent ireconciliabile celebrează în scrisul lui Hermann Hesse întâlniri amicale, ca pentru a demonstra că nimic nu este inutil și pe deplin perisabil în experiența creatoare a secolelor.  Carte recomandată de  Gabriela Alexandrescu  în cadrul proiectului Libris, " Oameni și cărți ". Fragment din cartea "Jocul cu margele de sticlă" de Herman Hesse "Jocul cu mărgele de sticlă, odinioară mijloc special de amuzament când pentru matematicieni, când pentru filologi, când pentru muzicieni, a adus din ce în ce mai mult toate activitățile cu adevărat spirituale sub puterea vrăjii lui. Câteva vechi academii, unele loji și mai ales străvechea Ligă a călătorilor în Orientul Apropiat și-au îndreptat atenția spre el. Chiar și unele ordine catolice au presimțit aici o nouă atmosferă spirituală și s-au lăsat fermecate de ea, mai ales în unele mănăstiri benedictine s-a acordat jocului un interes atât de viu, încât încă de atunci s-a pus acut problema, reactualizată mai târziu când și când, dacă în definitiv Biserica și curia papală ar trebui să tolereze, să sprijine sau să interzică acest joc. De la marea realizare a învățatului din Basel, jocul a evoluat rapid și pe deplin spre ceea ce este și astăzi: chintesența activităților intelectuale și a muzicii, cultul sublim, acea Unio Mystical a părților distincte ale întregii Universitas Litterarum. În viața noastră, el a preluat în parte rolul artei, în parte pe cel al filosofiei speculative și a fost numit nu rareori, de exemplu în vremea lui Plinius ZiegenhalB, cu acea expresie ce provine încă din literatura epocii foiletonistice și care pentru acea epocă exprimă țelul visat de multe spirite capabile de intuiție: teatru magic. Dacă, de la începuturile lui, jocul cu mărgele de sticlă progresase incomensurabil că tehnică și volum al materiei și, în ceea ce privește exigențele spirituale impuse jucătorilor, devenise o artă și știință superioare, totuși, în vremea învățatului din Basel îi mai lipsea încă ceva esențial. Anume, fiecare joc era până atunci o înscriere, ordonare, grupare și opunere de reprezentări concentrate din numeroase domenii ale gândirii și ale frumosului, o ra-pidă reamintire de valori și forme eterne, un iute și vîr-tuos zbor prin imperiul spiritului." Citește mai puțin...