Fără suferință, cum am putea ști ce e bucuria?
Își vor aminti oamenii de mine? Ce sens are viața mea? Ce vreau să las în urmă?
Deși un medicament miraculos i-a prelungit viața, Hazel Grace Lancaster, în vârstă de 16 ani, are impresia că de când se știe a fost „în faza terminală".
Însă atunci când fermecătorul Augustus Waters, suferind și el de aceeași boală cumplită, apare la întâlnirile unui grup de suport unde merge Hazel, povestea fetei va fi complet rescrisă.
Spirite înrudite, împărțind același farmec și același simț al umorului, Hazel și Gus încep o cursă contra cronometru în care învața ce înseamnă să iubești.
Sub aceeași stea este un amestec de melancolie, duioșie, înțelepciune și umor.
The New York Times
International Bestseller
#1 TIME Magazine Fiction Book – 2012
Entertainment Weekly Best Fiction Book – 2012
#1 New York Times Bestseller
#1 Wall Street Journal Bestseller
USA Today Bestseller
The Huffington Post Best Books – 2012
Publishers Weekly Best Book
School Library Journal Best Book
„Povestea de iubire dintre Hazel și Augustus este cu atât mai reală, cu cât este condamnată încă de la început.
Curajul și seninătatea de care dau dovadă sunt o lecție de viață dintre cele mai impresionante.” - Entertainment Weekly
„Gândurile mele sunt stele pe care nu le pot aduna în constelații.” -- Augustus Waters
John Green s-a născut la 24 august 1977. Pentru romanul său de debut, Looking for Alaska, a fost recompensat cu Michael L. Printz Award (2006).
Cea mai recentă carte a sa, Sub aceeași stea, a ocupat prima poziție pe lista de bestselleruri a publicației The New York Times.
Fiind unul dintre cei mai activi scriitori pe platforme virtuale, John Green a creat, împreună cu fratele său, Brotherhood 2.0, cel mai popular proiect video online, accesat pe YouTube de peste 30 de milioane de fani Nerdfighter din întreaga lume.
Fragment din roman: " Îmi plăcea mama, dar faptul că era mereu lângă mine îmi dădea o stare ciudată de nervozitate. Și îmi plăcea și Kaitlyn. Cu adevărat. Dar după cei trei ani în care fusesem îndepărtată de expunerea școlară propriu-zisă la cei de vârsta mea, resimțeam acea perioadă ca pe o prăpastie creată între noi, peste care nu se putea construi nicio punte. Cred că prietenii mei de la școală voiau să mă ajute până la capăt în lupta mea cu cancerul, dar în cele din urmă au descoperit că le era imposibil. În primul rând, nu există niciun capăt. Așa că m-am scuzat motivând că am dureri și că sunt obosită, după cum procedăm adesea când mă întâlneam cu Kaitlyn sau cu ceilalți prieteni ai mei. Ca să fiu sinceră, durea mereu. Durea mereu să nu poți respira ca o persoană normală, să fii nevoită să le reamintești fără încetare plămânilor tăi să fie plămâni, forțându-te să accepți că e fără leac durerea sfredelitoare din interior spre exterior cauzată de oxigenarea insuficientă. Deci, nu mințeam, de fapt. Pur și simplu alegeam dintre adevăruri. Am găsit o bancă în jurul căreia era un magazin Irish Gifts, Fountain Pen Emporium și un magazinas în care se vindeau șepci de baseball -un colț din mall de unde nici măcar Kaitlyn n-ar cumpăra vreodată, și am început să citesc Zorii de la miezul nopții. Raportul fraza-cadavru era de 1:1, așa că am devorat cartea fără să-mi ridic măcar o dată privirea din ea. Îmi plăcea sergentul-major Max Mayhem, în pofida faptului că nu avea prea multe din punctul de vedere al unei personalități tehnice, dar cel mai mult îmi plăcea ca aventurile lui continuau să se întâmple. Apăreau mereu și mai mulți tipi rai de omorât, și mai mulți tipi buni de salvat. Noi războaie izbucneau înainte să fi fost câștigate cele vechi. ca să fiu sinceră, nu mai citisem o serie că asta încă din copilărie și eram încântată să trăiesc iar într-o ficțiune infinită. "
Bestsellerul verii al Editurii Trei m-a luat prin surprindere, fără îndoială: e vorba de un volum inclus într-o colecție destinată cititorilor tineri (a se citi: adolescenți), o poveste de dragoste cu un final nu foarte dificil de anticipat (atâta timp cât premisa e aceea a întâlnirii unor bolnavi de cancer), fără un premiu notoriu pe care autorul să-l fi încasat și care să apară lăbărțat pe prima copertă, Sub aceeași stea a reușit însă să rămână în topul preferințelor cititorilor de toate vârstele (performanță care la noi a repetată și la noi, după ce s-a vândut în milioane de exemplare în străînătate și a ajuns și bestseller New York Times). Desigur, ecranizarea promovată masiv, publicarea unei ediții a cărții cu coperta ecranizării -toate acestea au fost toate ingrediente care au sporit popularitatea și vizibilitatea volumului lui John Green. Însă chiar și acceptând acest fundal al unei campanii de marketing bine pusă la puncut, mi-a fost greu să îmi explic cum de o poveste cu și despre adolescenți a ajuns să stârnească și să cucerească cititorii de toate vârstele, așa că am trecut la lectură.
Romanul lui John Green se învârte în jurul poveșții lui Hazel și Augustus, doi tineri diagnosticăți cu cancer: ea are metastaze pulmonare după o tumoare tiroidiană și are nevoie constantă de oxigenul respirat prin tubul pe care îl cară oriunde s-ar duce, în vreme ce el se află în remisie după un cancer osos. Ea se află sub un tratament experimental care îi menține starea de sănătate staționară, el își datorează remisia sacrificării piciorului afectat inițial. Amândoi se întâlnesc la un grup de sprijin pentru bolnavii de cancer, un loc pe care îl consideră mai degrabă o pacoste, atâta timp cât acolo se spun rugăciuni colective pentru organele atinse de boală și se glorifică bătălii câștigate în toiul războaielor care cu siguranță vor fi pierdute. Depășind faza negării, a depresiei și a revoltei, Hazel și Augustus par învățați să coabiteze cu boala de care suferă, acceptându-i condiționările fără prea multă (melo)dramă. Între ei se naște o atracție indubitabilă a cărei evoluție este însă progresivă. De la primul schimb de replici și până la primul schimb de cărți nu mai decât un pas, iar după exploatarea curiozităților de lectură, cei doi vor fi aproape de nedespărțit, pregătîndu-se chiar pentru o aventură (posibil romantică?) de proporțîi care include o excursie la Amsterdam, în căutarea unui scriitor și a clarificării întrebărilor legate de romanul pe care l-au citit. Desigur, boala, părinții și specialișții vor avea toți un cuvânt de spus în ceea ce privește planurile adolescenților iar călătoria nu va aduce neapărat toate răspunsurile căutate. Ea va reprezenta însă șansa pentru ieșirea din perimetrul limitărilor bolii și pentru pâriul relațional subsumat lecției: drumul este mai important decât destinația (mai ales când destinația este dispariția iminentă). Așadar, în ciuda deznodământului ușor de anticipat (deși, e loc de surprize, atunci când cancerul se dovedește o afecțiune suficient de capricioasă și de imprevizibilă în evoluție), alegerea implicării într-o poveste de dragoste nu vă părea niciun moment o decizie neinspirată, chiar și când termenul ei de valabilitate va fi cunoscut protagonișților.
Pe undeva se simte că John Green apelează la tot felul de stereotipii și trucuri care să manipuleze emoțional cititorul: fericirea pământească e pusă față în față cu amenințarea permanentă a morții, experiența limită a adolescenței pe care o trăiesc personajele sale e dublată de experiența limita impusă de cancer, povestea de dragoste se actualizează și se precipită tocmai în Amsterdam – avatar al emancipării și libertății (până și casa Annei Frank aduce contribuția ei simbolică modestă), protagonișții lui Green sunt ușor idealizați (fără să își piardă însă credibilitatea) sau măcar peste medie, atâta timp cât nu ezită să facă referiri la Godot, T.S.Eliot, sunt răbdători, generoși, lucizi (cântăresc mult implicățiile angajamentului relațional în situația lor) etc.
În ciuda acestor tehnici oarecum transparente, în ciuda coincidențelor potrivite menite să călăuzească cititorul spre o destinăție emoțională premeditată, romanul lui Green nu devine totuși prea serios pentru binele propriu (mai ales că, oricât am încerca, nu vom putea căpăta niciodată acces deplin la dimensiunea privată a suferinței celor cu boli incurabile, iar încercările în acest sens vor fi sortite eșecului, cel puțîn din punct de vedere artistic). Reușita lui Green este aceea de a păstră un registru cel mult melodramatic, condimentându-și povestea cu observății din specia Gallows humor (adică remarci spirituale și pline de umor în circumstanțe disperate), concentrându-se nu atât pe realitatea invalidantă a bolii, cât mai ales pe dificultatea de a alege experiențe de viață firești, atunci când știm că secundele ne sunt numărate. De asemenea, este interesant faptul că scriitorul american alege să exploreze un alt segment al psihologiei celui diagnosticat cu boala incurabilă, un segment în care exasperarea nu se mai simte atât de acut, în care personajele nu se mai grăbesc să își predea mințile și corpurile celor mai extreme experiențe. mizând pe ideea că nu mai au nimic de pierdut.
În esență, Sub aceeași stea probabil că reușește să își cucerască cititorii prin faptul că povestea lui Hazel și a lui Augustus transmite un mesaj universal, ce e drept mai bine articulat și pătruns de cei condamnăți la moarte de bolile fără leac: suferința e iminentă în existențele noastre trecătoare, de aceea nu e atât de important să o evităm prin alegerile pe care le facem, cât mai degrabă să îi dăm o semnificăție, să dobândim impresia unui sacrificiu benefic, să dobândim, prin oamenii alături de care ne petrecem timpul (efemeri, la rândul lor) impresia unei veșnicii, a unei mici eternități paradisiace care își poate face loc în intervalul fix dintre nașterea și dispariția noastră, așa cum infiniturile matematice ajung să încapă între două numere.
Sever Gulea, pentru blog.libris.ro
Sub aceeasi stea
- Autor: John Green
- An apariție: 2013 (vezi top cărți)
- Editura: TREI
- Nr. pagini: 312
- Categorie: Literatura Universala
