Am cumpărat această carte inițial datorită faptului că o prietenă foarte bună mi-a recomandat-o. Se făcuse multe vâlvă în jurul ei, iar când am început să o citesc mă temeam că voi rămâne dezamăgită. Aveam deja așteptări de la ea (niciodată nu e bine să ne facem așteptări înainte de a citi o carte) și mă temeam că nu se va ridica la nivelul pretențiilor mele.
Se pare că m-am înșelat și mă bucur enorm că s-a întâmplat așa. Deși este o carte de tip Young Adult, nu este deloc genul acela de carte prostuță și puerilă, adresată strict copilașilor de 14 ani care citesc multe „chestii cool” din care nu ai ce învăța. Inclusiv titlul are o semnificație aparte. Am citit undeva că atunci când a ales titlul, autorul s-a inspirat dintr-o operă a lui Shakespeare.
Tragedia scrisă de William Shakespeare intitulată „Iulius Caesar”, începe așa: “The fault, dear Brutus, is not in our stars, / But in ourselves, that we are underlings.” (titlul original al cărții este „The fault in our stars”).
Hazel Grace Lancaster este o tânără de 16 ani care suferă de metastază la plămâni. Teoretic, ea este în fază terminală, însă ea încă trăiește datorită unui medicament experimental, doctorii nereușind să explice exact motivul supraviețuirii sale. Pentru Hazel, fiecare zi ar putea fi ultima.
Pentru că preferă să stea în casă și să citească, mama sa devine îngrijorată, bănuind că Hazel ar suferi de depresie. Tocmai de aceea o încurajează să participe Grupul de Sprijin pentru bolnavii de cancer. Deși inițial refuză, Hazel cedează rugăminților mamei sale.
La Grupul de Sprijin Hazel îl cunoaște pe Augustus Waters, care la rândul său a suferit de cancer osos, având un picior amputat. Între cei doi se înfiripă o prietenie care duce mai apoi la o poveste de dragoste atât de puternică, încât Augustus își folosește ultima sa dorință pentru a o face pe Hazel fericită.
Cei doi descoperă împreună multe lucruri iar Hazel ajunge să creadă că a trăit o infinitate de timp alături de Augustus. Despre surprinzătoarea răsturnare de situație și despre sfârșitul lacrimogen nu am de gând să vă povestesc. Nu vreau să vă stric plăcerea de a descoperi singuri.
Alte recenzii de la John Green:
