Povestea vieții lui Adrian Leverkuhn - biografia fictivă a unui compozitor care își vinde sufletul diavolului - reprezintă pentru Thomas Mann un bun prilej de a cuprinde laolaltă toate etapele de dezvoltare ale vechii legende a lui Faust și a le pune în legătură cu problematica amenințătoare a vremurilor noastre, a „recaderii catastrofale a spiritului supra și hiperdezvoltat într-un primitivism arhaic“.
Cadrul temporal include perioada dintre 1884-1945, așadar propria epocă a autorului. Acesta însuși numea Doctor Faustus „o carte a vieții de o sinceritate aproape zdrobitoare, un straniu fel de autobiografie transferată, o operă care m-a costat mai mult și m-a măcinat mai profund decât oricare altă anterioară“. În ciuda unui narator aparent detașat și obiectiv, participarea afectivă puternică a autorului în narațiune se simte în fiecare capitol.
