Fratii Jderi

Trilogia Frații Jderi este o epopee care reconstituie timpul și atmosfera din epoca de strălucire a domniei lui Ștefan cel Mare, cuprinsă în perioada 1469 - 1475, dar în același timp o cronică, o legendă, un poem folcloric, un roman realist, un roman de aventură, un roman de dragoste, un roman de familie, un roman social.
Citește tot rezumatul cărții Fratii Jderi...     Fragment din roman:       “Până într-amurg de asemeni nu era pentru Ionuț hodină.     Gândurile — dovedise comisul cel bătrân — sunt cei mai harnici dușmani ai omului. Nu-i altă doftorie pentru Jder cel mititel decât să cadă butuc în culcuș și să doarmă somn fără vise. Cu toate acestea demonii care se cheamă gânduri găseau chip să-l cerceteze și-l cercetau mai ales atuncea când el părea mai alinat. Orice rană de asemeni are vindecare, adăogise bătrânul comis Manole. Omul, chiar tânăr, are mai multă înțelegere decât un cal; s-ar putea spune că are și înțelepciune; deci acolo unde calul sare în două picioare și bate cu copitele, omul stă puțintel și cugetă. De aceea vracii au pentru cai alte meșteșuguri și pentru oameni altele.     Într-o sâmbătă, către sfârșitul lunii septemvrie, amândoi frații coborau la curte înainte de asfințitul soarelui, ca să dea sama bătrânului comis de slujba lor și să primească alte îndreptări pentru alte treburi. Găsiră la odaie un cal străin; argații îi luau șaua și-l grijeau. Comisul Simion cunoscu calul.     - Avem veste de la fratele nostru Damian, dădu el lămurire lui Ionuț.     Mezinul cască de trudă. Ajungând la pridvor, văzu pe Iosip slujitorul de la Liov, și se bucură întrucâtva, ca de o cunoștință veche. Îi rămăsese plăcută amintire sfatul de la focul gospodarilor, în noaptea înălțării, când se întorcea singur la Timiș.     Slujitorul neguțătorului Damian se închină cu voie bună înaintea fraților. După asta se întoarse iar la comisul Manole.     Sosise în prag, că s-asculte numai c-o ureche, și jupâneasa Ilisafta; dar, cum aflase vestea cea bună, se așezase pe divan în cuibarul Domniei Sale. Vestea cea bună era ca jupân Damian, neguțătorul, se află pe cale, cu trei zile în urmă, venind să se închine lui Vodă, la Cetatea Sucevii, și să-i aducă niște prea frumoase pielcele de soboli. Acele pielcele le primise de puțină vreme prin Țara Rusească tocmai de la Marea de gheață și-i făceau numaidecât trebuința Măriei Sale pentru un strai femeiesc; de unde se înțelege că nu târzie vreme Vodă are să aducă la curtea sa Doamnă nouă." Citește mai puțin...