Domnu Trandafir si alte povestiri

   Cuprins:  • La Mestecanei   • Hultanul   • Puică   • Moș Crăciun   • Dimineți de iulie   • Povestitorii   • Făt-Frumos Măzărean   • Ursu   • Părul din ograda bunicilor   • Întâmplare cu niște comedianți   • În noaptea când grăiesc dobitoacele   • Maică-mea era mare farmazoană   • Când a căzut Moș Calistru pe Dedeleu   • Printre gene   • Cheia   • Stigletele   • Fântâna tinereții   • Mărțișor sau Baba Dochia   • Povestea cu iepurii   • Ianos năzdrăvan   • Povestea cu privighetoarea   • Un om năcăjit   • Domnu Trandafir   • În Pădurea Petrișorului   • Zâna Lacului   • Glosar      Fragment din volum:       “Într-un freamăt de bucurie, ne îmbulzirăm spre uși și ieșirăm în cerdacul larg, de unde se vedea satul revărsat pe vale, șesul cel mare al Șiretului, subt aburi subțiri, și dealul Oșoiului, dincolo de Șiret, cu ruina bisericii logofătului Tăutu în coasta Blăgeștilor.     Pe când copiii se rânduiau cuminți în cerdac; eu rămăsei cu ochii holbați în cerul nalt și strălucit, unde vedeam pentru întâia oară în viața mea plutind un unghi de păsări negre. În liniștea care se făcu, – le auzeam strigătul slab și straniu.     — Vin cocoarele, zise domnu Trandafir. Și eu repetai, în minte, fericit, cuvântul acela nou... Băieți, urmă apoi învățătorul, astăzi e ca o zi de sărbătoare și avem să legăm și noi puțintel cartea de gard. Am să vă cetesc o poveste scrisă anume pentru voi, și care se cheamă Capra cu trei iezi.     În mine pătrunse o înfiorare caldă, – ca totdeauna când se pregătea domnu Trandafir să ne cetească ceva.     Și ascultai cu ochii pe jumătate închiși povestea cu ieduții, cu cumătrul lup și cu biata capră văduvă. În depărtare, spre Șiret, vibra lumină. Lângă mine, la piciorul unui stâlp de cerdac, se mișcau domol vacile-Domnului, rose, punctate cu negru.     — Povestea asta, vorbi într-un târziu domnu Trandafir, e scrisă de Ion Creangă, cel care a făcut și cartea pe care se trudesc bucherii noștri. (Eu mă uitai cu coada ochiului la abecedarul meu). A scris el și alte multe lucruri. Eu îl cunosc pe Ion Creangă, urmă el cu oarecare mândrie. L-am văzut, vara trecută, la o adunare de învățători. Să știți voi că el are un dar de la Dumnezeu de povestește așa de frumos: parcă ne-ar spune mama povești, în seri de iarnă, la gura sobei... În adunarea aceea, de care vă vorbesc, ne-a spus și nouă o poveste..."