Au fost odată ca niciodată un Zmeu Albastru și o Floarea Soarelui. Într-o zi, Zmeul i-a dat Florii un băț și o ață, ca un fel de undiță, și i-a spus: „Ai încredere că, atâta timp cât stau lângă tine, bățul e prins de cer și nu se poate desprinde".
Floarea Soarelui s-a agățat de funia bățului, a urcat pe inimă, a închis ochii și a început să se legene. Fiecare bătaie a inimii ținea locul unei cărămizi. Așa își construiau lumea. După câteva veacuri, Floarea Soarelui a atins din greșeala Cerul. S-a speriat atât de tare de fericire, încât a deschis ochii. Era singură. Zmeul Albastru nu mai era. A fost exact cât să cadă din Cer, să se izbească de pământ și într-o secundă să se facă țândări. Când Zmeul s-a întors, a fost prea târziu. Fiecare mângâiere pe care i-o broda pe suflet năștea o lacrimă. Și fiecare lacrimă făcea să crească-n locul ei... un cactus. Povestea oamenilor cactuși este povestea celor care au îndemânarea să (se) mintă. Un roman scris în 40 de zile, un joc al introspecției și al (re)găsirii de sine. Recomandat persoanelor aflate în deruta existențială, cu alergie la minciuna și cu tulburări de maturitate. Jocul începe cu o singură pistă: sufletul tău. În fiecare zi coborî în tine, în adânc. N-ai cum să te ntorci, n-ai cum să te oprești, ci doar să mergi înainte. Ultima zi este răscrucea, momentul deciziei: „încotro?". Cele 40 de zile de reflecție și sinceritate îți dau răspunsul și la final nu mai ai nicio șansa de ezitare… simți exact pe unde s-o iei. Fragment din cartea "40 de zile" de Chris Simion: "- S-a întărnplat așa... acum un timp, în întunericul dinspre 12 spre 13 decembrie, m-am trezit din somn. Era trecut de miezul nopții. Ceasul arăta ora 2. Am deschis ochii, m-am uitat în jurul meu și am văzut un mare gol. Lângă mine, în pat, nu era nimeni. Eram singură. Zmeul Albastru dispăruse... cu tot cu umbra. Lăsase un bloc de gheață în locul lui. Pereții au fost zdrobiți și n-au fost în stare să-i oprească din alergat sufletul. L-am sunat. A răspuns. Gâfâia. Mi-a spus că e la câteva respirații distanță și că își exersează aripile. M-a invitat să-l însoțesc. În noaptea aceea în care nu puteai să respiri, am acceptat. Gerul îți lipea nările și ningea atât de puternic, încât ninsoarea se transformă în zeci de mantii de abur prin care treceai ca prin porțile tainice. Am spus o rugăciune și am ajuns la întâlnire. Zmeul Albastru nu era. Nimeni din ținut nu-l văzuse în noaptea aceea. L-am sunat cu fiecare bătaie de inimă, dar nu a mai răspuns. "Abonatul... nu poate fi contactat." L-am așteptat până ce mi-a înghețat inima de tot, până când întunericul a fost îmbrâncit de lumină, dar în zadar. M-am gândit că poate i s-a prins firul într-un cablu electric. Apoi mi-a venit ideea că poate, vrând să zboare mai sus decât știa, a ajuns prada vântului și nu s-a mai putut opri. Sau poate că vreun copil l-a șterpelit și l-a dus acasă fără voia lui. Mintea croșetă tot felul de scenarii în timp ce înghețul îmi cuprinsese tot corpul și nicio parte a ființei mele nu mai răspândea viața. În timp ce muream... pe piele au început să-mi crească flori de cactus. În locul fiecărei lacrimi care îmi picura pe corp îmi creștea câte o floare. Trupul mi-a devenit cerul acestor plante țepoase. M-am transformat într-o stâncă ce se mută de colo-colo nebună, despletită, cu mințile electrocutate, cu tuburi de oxigen în loc de nări și cu 40 de cactuși înfloriți pe corp, înfipți adânc, până în inima sufletului. De-atunci până acum au trecut milioane de bătăi de inimă și fiecare, pe rând, mi-au arătat cât de departe sunt de adevăr. Privește. - Flori de cactus. Apar din minciună... atunci când diavolul este lăsat să se culce în patul iubirii. Ispita nu are de ce să facă vizite acolo unde sufletele șchioapătă. Diavolul salivează după ceea ce nu îi aparține, ia nenumărate forme, încearcă diferite fațete, împrumută tot felul de chipuri și măști, cu răbdare și tact... fisurează ușor-ușor, îți marchează sufletul cu linii fine, subțiri, fără să sesizezi, pentru că atunci când lovește cu coada să lovească o singură dată și bine. Așa apare Floarea cactusului. Din necredință și din slăbiciune."
40 de zile
- Autor: Chris Simion
- An apariție: 2015 (vezi top cărți)
- Editura: TREI
- Nr. pagini: 272
- Categorie: Literatura contemporana
