Ce ne spunem cand nu ne vorbim

Un diagnostic fatal o determină să o ia la fugă și să se ascundă. Fără nicio explicație. Își abandonează iubitul, părinții, prietenii... tot. Pleacă din țară ca să-și trăiască sfârșitul într-o singurătate deplină, scriind mail-uri pe care nu le trimite niciodată.
Citește tot rezumatul cărții Ce ne spunem cand nu ne vorbim... După doi ani, își reface analizele. Verdictul medical are efect de dinamită. Anulează toate așteptările. E sănătoasă tun, fără urmă de neoplasm, prin urmare, în viață. După doi ani în care a dansat tango cu moartea, revine în povestea din care evadase, dar nu se mai identifică profund cu nimic. Acvariul cu lumea ei de demult, cu pești-emoții, cu scoici-amintiri, cu gânduri-nisipuri, cu plante-vise, mediul ei vital de mai înainte, se dovedește a fi acum ceva banal, deloc esențial, foarte simplu de înlocuit. Singurul lucru cu care rămâne după această jupuire e șinele. Dacă primul diagnostic a fost greșit sau dacă și-a inventat povestea doar ca să fugă de realitatea în care era... nu mai contează atâta timp cât, însoțind-o pas cu pas pe drumul ei, ne-am făcut țăndări ca să ne recompunem, am mințit ca să descoperim adevărul, am urât ca să aflăm iubirea adevărată, ne-am pierdut definitiv ca să îl regăsim pe Dumnezeu pentru totdeauna.     Fragment din romanul "Ce ne spunem când nu ne vorbim" de Chris Simion:     „Draft     N-am trăit nimic din ce mi-aș fi dorit să trăiesc. N-am apucat. Mereu am avut timp să trăiesc pe lângă sau pentru alții și am pierdut exact ce era mai de preț: viața adevărată, fără accesorii. Sunt oameni care s-au strecurat prin gaura acului și au mai avut zile să râdă. N-am fost printre ei.     To: [email protected]     Ne înțelegem dincolo de cuvinte. Vorbim chiar dacă tăcem. Minciuna apare când nu-ți mai asculți sufletul.     Draft     Dacă mi-ai fi spus să aleg între tine și viața mea, aș fi ales viața mea. Iar tu ai fi plecat supărat, neștiind că de fapt viața mea ești tu.     DE CE TREBUIE SĂ NE JUSTIFICĂM MEREU CĂ SUNTEM AȘA CUM SUNTEM?     Draft     Când doi oameni nu se mai înțeleg, trebuie doar să accepte că sunt într-o relație nepotrivită. Frustrările, complexele se nasc din încăpățânarea de a nu vedea o relație așa cum este ea, ci așa cum încercăm noi să fie. Să fii independent este întotdeauna o alegere personală. Chiar și atunci când este involuntară. Nimic și nimeni nu te poate constrânge să depinzi, pentru că numai tu singur poți decide asta. Dependența este produsul unei minți bolnave, subjugată de temeri imaginare și de propria teamă... Să depinzi înseamnă să încetezi să mai crezi în tine însuți. Să depinzi înseamnă să nu mai crezi. Te-am sunat de câteva ori să îți aud vocea. Erau momentele în care sticluța cu diazepam îmi făcea cu ochiul. Aveam nevoie să te aud. Nevoia are legătură cu dependență? Dacă nu respiri, mori.     To: [email protected]     Ai crezut vreodată când ți-am spus „vreau să ne despartim?"     To: [email protected]     Nu m-am bazat niciodată pe niciun „te iubesc" sau „nu te iubesc" spus de tine.     To: [email protected]     Ai simțit vreodată cu adevărat despărțirea noastră?     To: [email protected]     La început nu, dar după o perioadă da. Și mai mult decât atât, mi-am asumat-o.       To: [email protected]     Ai simțit vreodată, în toată perioada cât am tăcut, că îți vorbesc, că exist, că sunt într-un fel cu tine?     To: [email protected]     Da.” Citește mai puțin...