Jurnal De Calatorie: Rusia

„Din 1925 până în 1930 am mers de trei ori în Rusia Sovietică și am stat acolo în total doi ani, umblând de la Minsk până la Vladivostok și de la Murmansk până la Buhara și Ecimiadzin. M-am străduit că, în cărți și într-o serie de articole în reviste și ziare, să însemnez etapele acestei întregi călătorii laborioase.
Citește tot rezumatul cărții Jurnal De Calatorie: Rusia... Adunând în cartea aceasta toate cele câte am văzut și toate cele câte am gândit și simțit în imensa țară, n-am vrut să le schimb. O nouă regizare, ulterioară, le-ar fi dat, desigur, o legătură mult mai logică și mai ușoară decât o previziune adeverită de fapte, dar le-ar fi răpit, cred, un oarecare farmec sufletesc, spontan, pe care-l au și tot puful primei atingeri feciorelnice – virtuți pe care le consider, în opere de acest fel, mai înalte decât cumpătată analiză rațională și decât zadarnică strădanie, bine intenționată, de a tăinui înflăcărarea rusească. «Vai omului care, când Dumnezeu stârnește o furtună, el varsa ulei în mare».“ (Nikos KAZANTZAKIS) „După romanele Zorba Grecul, Hristos răstignit din nou, Ultima ispită a lui Hristos și Fratricizii, memorialistică reprezintă partea cea mai valoroasă a operei lui Kazantzakis și se bucură de aceeași celebritate. Kazantzakis nu e un călător de rând. El este călătorul filozof căruia locurile văzute, oamenii, creațiile lor, istoria lor, credințele și obiceiurile lor îi trezesc reflecții adânci asupra existenței și destinului omenesc, reflecții care prin frumusețea exprimării aprind sufletul cititorului, iar prin îndrăzneala lor îi stârnesc mintea către meditații rodnice – spirituale, morale și estetice.“ (Ion DIACONESCU) „O carte frumoasă ca scriitura, plină de iluzii, o mărturie despre credință, avant, fanatism și bucuria vieții întrepătrunse de o manieră invizibilă și mereu enigmatică. Aș mai adăuga fascinația lui Kazantzakis pentru demiurgul acestei fantasme incarnate în istorie. Lenin-ul sau este unul coborât parcă din olimp, o zeitate infailibilă grație caeia muritorii au șansa de adeveni eroi. Doar că, sub Stalin, s-a dovedit că prețul acestui eroism, al unui romantism ce părea sublim, a fost de fapt construirea unei imense, odioase, criminale colonii penitenciare.“ (Vladimir TISMĂNEANU) Prefață de Vladimir Tismăneanu