Saracutul lui Dumnezeu

     Sărăcuțul lui Dumnezeu (O phtochoulis tou Theou) apare prima oară în 1956, la Atena. Potrivit mărturiei lui Nikos Kazantzakis însuși dintr-un scurt interviu din 1957, cartea nu e doar viața romanțată a sfântului Francisc din Assisi, ci „o sinteză de biografie, poezie și lucruri pe care sfântul Francisc nu le-a spus poate niciodată, dar ne închipuim că le-ar fi putut spune“.
Citește tot rezumatul cărții Saracutul lui Dumnezeu... Kazantzakis publicase deja, în 1951, traducerea sa în greacă a biografiei sfântului Francisc alcătuită de scriitorul danez Johannes Joergensen, iar în octombrie 1926, la comemorarea a 700 de ani de la moartea lui Francisc, scriitorul grec călătorise în Italia fascistă, inclusiv la Assisi, pe urmele sfântului și îi dedicase apoi pagini emoționante în al său Jurnal de călătorie.     Sfântul Francisc, „sărăcuțul lui Dumnezeu“, este, așa cum ni-l înfățișează sensibilitatea și ochiul subtil de mare scriitor al lui Kazantzakis, întruchiparea eternei, scrâșniței înfruntări dintre spirit și carne, a neobositei aspirații către mântuire, credința și dragoste – de Dumnezeu, de oameni, de întreaga creație –, a nesfârșitelor haruri, dar și a nesfârșitelor frământări și lupte interioare aduse de căutarea și practicarea statornică a virtuții. Chipul lui aureolat, blând și sever deopotrivă, da mărturie despre simplitatea și misterul unei vieți sfinte pe cât de luminoasă, pe atât de înspăimântătoare în splendoarea ei – viața unei odrasle de nobil din Umbria care tânăr fiind se visa cavaler, dar care ajunge, prin asceză și iubire desăvârșită de Dumnezeu, minunea din Assisi, călăuză a Bisericii creștine și sfânt al lumii întregi.     Vocea care istorisește viața și călătoria lui Francisc înspre sfințenie este cea a fratelui Leo, narator-personaj, întâiul său însoțitor, discipol și confesor. Cu sensibilitate și lirism, Kazantzakis alege să evoce, dintre nume-roasele momente și figuri pregnante care au conturat destinul spiritual al întemeietorului Ordinului Franciscan, pe cele care au capa-tat cu deosebire dimensiuni simbolice: pri-mele viziuni și convertirea de la idealurile cavalerești la anevoioasă imitatio Christi; pre-zenta alături de Francisc a sfintei Clara și frumoasa împletire a celor două destine; În-tâlnirea cu papa Inocențiu III; restaurarea bisericii Porziuncola din Assisi; călătoria în Egipt și întâlnirea cu sultanul Malik al-Kamil; pustnicia pe muntele Alvernia și apogeul vieții sale mistice : primirea stigmatelor — însemnele sfințeniei; zilele de agonie în care își compune testamentul și minunatele imnuri-rugăciuni pe care le lasă drept dar tuturor oamenilor. Fragment: "  Într-o zi, dis-de-dimineață, au venit pe la noi frații Ber-nardo și Pietro, au sărutat mâna lui Francisc și s-au așezat lu dreapta și la stânga lui; era frig afară, focul era aprins, tustrel Își întorseseră fața spre el și tăceau; din când în când Francim. întindea mâinile și îl atingea la dreapta pe Bernardo, la stângu pe Pietro, ca și cum ar fi vrut să se asigure că erau încă aproape de el; iar apoi își împreună iarăși mâinile, de parcă s-ar fi rugat, și fața lui strălucea mulțumită. Stăteam în spate, într-un colț, și-i priveam; îmi păreau că trei vechi luptători, care se întâlniseră după ani mulți, și era frig, aprinseseră un foc și se încălzeau. Plecăm urechea să ascult ce aveau să spună, dar nici unul nu deschidea gura; și totuși, simțeai că între ei aerul se mișcă și cuvinte nerostite treceau dintr-o gură în altă; fără-ndoială, așa vor vorbi în cer îngerii. Cât timp a trecut? Câte ceasuri? îmi părea că timpul nu se clintise; o oră și un veac aveau aceeași durată; la fel va fi, neclintită, tăcută, nemurirea.     Focul se stinsese, soarele urcase de o suliță pe cer, frații Ber nardo și Pietro se ridicară, se aplecară și sărutară genunchii, mâna și umerii lui Francisc; acesta începu să plângă; plângeau amândoi frații. Se îmbrățișară tustrei, rămaseră așa, nemișcați, mul timp, și încet, fără să rostească un cuvânt, se despărțiră; cci doi frați porniră către ușă, pășiră pragul și se pierdură printre copaci. " Citește mai puțin...