Cartea iertării. Cum să ne salvăm pe noi și lumea noastră scrisă de Desmond Mpilo Tutu (laureat al Premiului Nobel pentru Pace în anul 1984) și Mpho Andrea Tutu (fiica arhiepiscopului Desmonde Tutu) Calitatea existenței umane pe Pământ nu reprezintă nimic altceva decât suma tuturor interacțiunilor noastre cotidiene. Iertarea este modalitatea prin care îndreptam rupturile în cadrul structurilor sociale. Este modul prin care putem împiedica să se destrame comunitatea umană. Această carte te invită să pășești alături de noi pe calea iertării. Desmond Tutu ne arată tuturor cum să ne transformăm durerea și suferința în speranța și încredere în viitor. - Nelson Mandela [Desmond Tutu] este de zeci de ani un titan moral, o voce a principiilor, un apărător neobosit al dreptății și al păcii. - Barack Obama Arhiepiscopul Tutu are abilitatea de a vedea umanitatea în fiecare persoană pe care o întâlnește și să ne determine și pe noi să facem același lucru. - Bill Clinton Îl admir pe Desmond Tutu pentru persoana minunată, caldă care este și mai ales pentru principiile umane pe care le susține. - Sanctitatea Sa Dălai Lama O nouă modalitate de vindecare, care ne va schimba total. - Annie Lennox, cântăreață, compozitoare și activistă O cale de restabilire a echilibrului interior, a minții și a trupului. - Deepak Chopra Fragment din volumul "Cartea iertării" de Desmond Tutu: „A ierta nu înseamnă a uita Unii consideră dificilă iertarea, crezând că, dacă ierți, înseamnă că uiți durerea pe care ai suferit-o. Fără urmă de echivoc pot spune că a ierta nu înseamnă a uita loviturile primite. Nu înseamnă să negi răul care ți s-a făcut. Nu înseamnă să pretinzi că nu ți-a fost făcut acel rău, sau că durerea nu a fost chiar atât de mare, precum a fost în realitate. Adevărul este exact pe dos. Ciclul iertării poate fi activat și întregit doar în cinste absolută și adevăr. Iertarea presupune să le spui pe nume infracțiunilor și să numești durerile pe care le-ai suferit. Iertarea nu presupune să ne purtăm durerea în tăcere sau să fim niște martiri pe o cruce a minciunilor. Iertarea nu presupune să pretindem că lucrurile sunt altfel decât sunt. Spunem: „Sunt rănit". Anunțăm: „Sunt trădat". „Sufăr și sunt furios. Am fost tratat nedrept. Mă simt rușinat. Sunt furios că mi s-a făcut așa ceva. Sunt trist și sunt pierdut. Poate că niciodată n-o să uit ce mi s-a făcut, dar o să iert. O să fac tot ce-mi stă în putere ca să nu te mai las să mă rănești. N-o să mă răzbun nici pe tine, nici pe mine." Dacă există un tipar al relelor suferite din partea celorlalți, atunci nu vorbim de lucruri independente. Este o întreagă istorie acolo, iar noi nu ne facem nici un bine dacă uităm istoria. Înotdeauna există riscul, atunci când iertam, ca lucrurile să nu meargă perfect. Așa cum facem un jurământ de credință atunci când ne luăm angajamentul să iubim pe cineva și ne căsătorim, tot așa facem un jurământ de credință atunci când ne dedicam practicii iertării. Nu uitam și nu negăm că rămânem vulnerabili și că putem fi răniți din nou, dar facem, oricum, acel jurămant."
