Cartea bucuriei

Cartea bucuriei. Sanctitatea Sa Dălai Lama și Arhiepiscopul Desmond Tutu în dialog cu Douglas Abrams Sanctitatea Sa Dălai Lama și Arhiepiscopul Desmond Tutu, ambii laureați ai Premiului Nobel pentru Pace și maeștri spirituali ai epocii noastre, au supraviețuit mai mult de cincizeci de ani exilului, violenței și opresiunii. În pofida dificultăților — și datorită lor —, nu au încetat să cultive optimismul, dragostea și bucuria. În aprilie 2015, Arhiepiscopul l-a vizitat pe Dălai Lama la reședința sa din Dharamsală, India, pentru a participa la cea de-a optzecea aniversare a Sanctității Sale și pentru o săptămână de dialoguri ce aveau să aprofundeze întâlnirea dintre două mari religii ale lumii, creștinismul și budismul. Evocând momente fericite sau dureroase din lunga lor viață, glumind sau plângând împreună, împărtășindu-și înțelepciunea și practicile spirituale, cei doi mari lideri au încercat să răspundă la o întrebare esențială pentru ei și pentru întreaga omenire: cum putem să găsim și să păstrăm bucuria atunci când ne confruntăm cu inevitabilă suferință a vieții? Această carte ne oferă ocazia rară de a fi martorii emoționantei lor întâlniri, de la prima îmbrățișare la ultimul rămas-bun. Sursa supremă a fericirii se găsește în noi înșine. – Dălai Lama Devenim mai buni atunci când bunătatea ne este pusă la încercare. – Desmond Tutu Traducere de Elena Ciocoiu Fragment din cartea "Cartea bucuriei" de Desmond Tutu, Dălai Lama: "Cu alte cuvinte, Dălăi Lama spunea că, dacă ne hrănim sănătos, ne luăm vitaminele și ne odihnim suficient de mult, putem să rămânem sănătoși, iar Arhiepiscopul spunea: „Da, dar ni se va întâmpla și să răcim, și nu ar trebui să agravăm situația criticându-ne singuri."  Prin urmare, cum facem față acestor obstacole din calea bucuriei – sursele inevitabile ale suferinței, atât interne, cât și externe – care ne provoacă atâta durere și chin în viață, când apar? Ele sunt de multe feluri, de la problemele zilnice provocate de stres, frustrare și griji la confruntările existențiale definitorii cu nenorocirea, boala și, în cele din urmă, cu moartea. Nu putem controla caracterul inevitabil al acestor întâmplări, dar atât Dălai Lama, cât și Arhiepiscopul au recunoscut că putem să influențăm efectul lor asupra vieții noastre ajustându-ne atitudinea în privința lor.  Primul pas este să acceptăm realitatea suferinței. Buddha a spus, se pare: „Am oferit o singură lecție, una singură: suferință și încetarea suferinței." Primul Adevăr Nobil al budismului este că viața e plină de suferință. Cuvântul sanscrit pentru sufe-rința este dukkha (nu trebuie confundat cu condimentul egiptean pe bază de nuci, foarte gustos, dukka).  Dukkha se poate traduce prin „stres", „anxietate", „suferință" sau „nemulțumire". Este o stare adesea descrisă ca suferința fizică și mentală pe care o presupun viața, boala și îmbătrânirea. De asemenea, este descrisă ca anxietatea care decurge din încercarea de a controla ceea ce este fundamental efemer și nu poate fi controlat. Încercam să controlăm momentul, rezultatul fiind că simțim că nu ar trebui să se întâmple ceea ce se întâmplă. O mare parte din durerea noastră este provocată de faptul că dorim ca lucrurile să fie altfel de cum sunt.  - Cred că, în multe cazuri, te cuprinde un fel de nefericire, de nemulțumire care duce la frustrare și la mânie, a explicat Dălăi Lama."