Fragment din cartea "Cartea junglei" de Rudyard Kipling
"Ei, și-acu' o să sărim peste vreo zece-unsprezece ani și-o să vă las să vă închipuiți doar viața minunată pe care a dus-o Mowgli alături de lupii Seeonee, căci de-ar fi să scriu despre toți acești ani, povestea noastră nu s-ar mai sfârși niciodată. Băiatul crescu împreună cu puii de lup, deși vă imaginați că aceștia ajunseră lupi în toată legea pe când el era doar un pici mai răsărit. Tatăl Lup îl învață tot ce cunoștea el despre viață în junglă și îi tălmăci toate tainele lucrurilor printre care trăia, de la foșnetul ierbii și boarea caldă a nopților până la fiecare sunet pe care-I scoteau bufnițele aciuiate în copaci, sau scrâșnetul pe care-l făceau liliecii când se prindeau cu ghearele de scoarța arborilor să-și caute culcuș peste noapte sau pleoscăitul peștișorilor în iezerele de prin pădure; și toate aceste lucruri Mowgli ajunse să le cunoască la fel de bine precum orice meșteșugar adevărat care își cunoaște îndeaproape meșteșugul. Când nu învață, se culcă afară la soare și când se trezea mânca și se culcă la loc; când îi era prea cald sau se murdărea, înota în iezerele din pădure; și când îi era poftă de miere (căci Baloo îi spusese că mierea și alunele erau la fel de bune precum carnea crudă) se suia în copaci după faguri, așa cum îl învățase Bagheera. Pantera se cățără pe o cracă și de-acolo îl strigă: „Vino sus, frățioare!", iar la început Mowgli abia dacă reușea să se țină de ramuri, dar după ceva vreme ajunsese să sară din cracă în cracă aproape la fel de neînfricat și îndemânatic precum maimuțele cenușii."
