Cartea prafului. Vol.1: La belle sauvage

Philip Pullman ne atrage din nou în lumea paralelă creată prin Materiile întunecate odată cu noul său roman, primul volum din trilogia Cartea Prafului.   Nu era un moment ușor: totul părea suspendat, iar în aer plutea bănuiala și frica, altfel – se gândea Malcolm – decât în lumea normală în care se obișnuise el să trăiască, unde totul era interesant și vesel.   La hanul Păstrăvul, ținut de părinții lui pe malul Tamisei, Malcolm vede trecând tot felul de oaspeți. Își poartă cu ei aventurile și misterul în acest loc primitor. Unii sunt ciudat de interesați de fetița Lyra Belacqua și de daimonul ei, Pantalaimon, apărați de surorile de la mănăstirea din apropiere. Nu se știe cine e copilă, de ce se afla aici, ce secrete și amenințări îi înconjoară existența. Pentru a o salva, Malcolm și Alice, tovarășa lui de echipaj, trebuie să fugă cu ea. Într-o furtună dezlănțuită, fragilul trio se îmbarcă pe La Belle Sauvage, bunul cel mai prețios al lui Malcolm. În vreme ce despotismul dogmatic și libertatea de gândire se înfruntă pe tema Prafului doi tineri eroi, legați de dragostea lor nedezmințită pentru micuța Lyra, trăiesc o aventură care-i maturizează mai repede decât ar fi crezut.   Puține lucruri pe lumea asta merită să aștepți șaptesprezece ani....Cartea Prafului e o carte care a meritat așteptarea. - The Washington Post   Oamenii vor îndrăgi primul volum al noii trilogii a lui Philip Pullman cu aceeași înfocare care i-a cuprins atunci când a apărut Luminile Nordului. - Slate   Fragment din cartea "Cartea prafului. Vol.1: La belle sauvage" de Philip Pullman "Sâmbătă, după ce-și terminase treburile de dimineață la hanul Păstrăvul, Malcolm se văzu liber să treacă podul și să se ducă la mănăstire.  Bătu la ușa bucătăriei și intră, găsind-o pe Sora Fenella răzuind cartofi. Există o metodă mai simplă să cureți cartofi, după cum văzuse Malcolm la mama lui, iar dacă ar fi avut un cuțit ascuțit, i-ar fi putut arăta și călugăriței, dar băiatul nu zise nimic.  — Ai venit să mă ajuți, Malcolm? zise Sora Fenella.  — Te ajut, dacă vrei. Dar am venit, de fapt, să-ți spun ceva.  — Poți să pregătești verzele de Bruxelles.  — Bine, zise Malcolm.  Căută cel mai ascuțit cuțit din sertar și întinse pe masă, în lumina slabă a soarelui de februarie, mai multe tulpini cu verze.  — Nu uita să le crestezi cotorul în cruce, zise Sora Fenella.  Îi spusese cândva că în felul ăsta punea pe fiecare varză semnul Mântuitorului și îl împiedică pe diavol să-și facă loc înăuntru. Pe Malcolm îl impresionase povestea, la momentul respectiv, dar acum știa că nu era decât un mod de a face verzele să fiarbă mai bine. Îi explicase mama lui, care adăugase: „Dar să n-o contrazici pe Sora Fenella. E o bătrână bună la suflet și dacă așa vrea să creadă ea, n-o supăra."  Lui Malcolm nici nu i-ar fi trecut prin cap s-o supere pe Sora Fenella, o iubea cu dragoste profundă și sinceră.  — Ce voiai să-mi spui? zise ea, după ce Malcolm se așeză alături pe un taburet.  — Știi cine a fost aseară la Păstrăvul? Trei domni care au stat la masă, iar unul dintre ei era lordul Nugent, Lordul Cancelar al Angliei. Fostul Lord Cancelar. Și nu-i vorba numai despre asta. S-au uitat încoace, spre mănăstire, și au fost tare curioși. Mi-au pus tot felul de întrebări — ce fel de călugărițe sunteți, dacă ați avut oaspeți și ce fel de oameni erau... În cele din urmă, m-au întrebat dacă a stat vreodată la voi un copilaș...  — Un prunc, interveni Asta.  — Da, un prunc. A stat vreodată aici vreun prunc?  Sora Fenella se opri din răzuit."