Cartile junglei

 • Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatură ...Tufișurile din desiș începură să fâșâie, iar Tată-Lup se așeză pe picioarele din spate, pregătit să sară în orice moment. Apoi, dacă ați fi fost acolo să urmăriți scena, ați fi văzut cel mai minunat lucru din lume - lupul se opri chiar în timpul saltului. Pornise înainte de a-și vedea adversarul, după care încerca să-și stăvilească avântul. Rezultatul fu ca țâșni în aer până la aproape un metru și jumătate, aterizând cam în același loc de unde plecase. Om! izbucni el. Unpui de om. Ia uită-te!... Fragment din cartea "Cărțile junglei" de Rudyard Kipling "- Asta a fost o prostie, pentru că, deși Tabaqui baga mereu zâzanie, atunci ți-ar fi spus ceva care te privea îndeaproape. Deschide ochii, Frățioare. Shere Khan nu îndrăznește să te ucidă în junglă. Dar nu uita, Akela e foarte bătrân, și e aproape ziva în care nu va mai fi în stare să-și doboare prada, iar atunci n-o să mai fie conducătoml haitei. Mulți dintre lupii care te-au cercetat în ziva aceea când ai fost prezentat în fața Consiliului sunt și ei bătrâni, iar cei tineri cred, așa cum i-a învățat chiar Shere Khan, ca un pui de om n-are ce căuta în Haită. În scurtă vreme, o să devii om. - Și chiar de-aș fi om, de ce să nu pot să alerg cu frații mei? spuse Mowgli. M-am născut în junglă. Am respectat Legea Junglei și în haită nu există vreun lup căruia să nu-i fi scos vreun spin din labe. Mai mult ca sigur că-mi sunt frați! Bagheera se întinse cât era de lung și închise ochii pe jumătate. - Frățioare, zise el, pune mâna sub falca mea. Mowgli își întinse brațul maroniu și puternic. Chiar sub bărbia mătăsoasă a lui Bagheera, unde mușchii mereu în mișcare erau ascunși de blana lucioasă, găsi un locșor lipsit de păr. - Nimeni din toată jungla nu știe că eu, Bagheera, am acel semn - semnul că am purtat odată zgarda; și totuși, Frățioare, eu m-am născut printre oameni, și tot printre Dameni a murit și mama mea - într-una din cuștile de la palatul regelui, din Oodeypore. De-aceea am plătit prețul acceptării tale, la Consiliu, când nu erai decât un puiuț golaș. Da, și eu m-am născut printre oameni. Nu văzusem niciodată junglă. Îmi dădeau de mâncare în cușcă, dintr-o tigaie de oțel, până ce, Într-o noapte, am simțit că eram Bagheera - pantera - și nicidecum jucăria unui om, așa că am zdrobit lacătul acela jalnic cu laba și am fugit. Și, pentru că știam obiceiurile oamenilor, am ajuns mai temut în junglă decât Shere Khan. Au nu-i așa?"