Cartea Casa de langa lac PDF

Un roman-puzzle, o poveste surprinzătoare, emoționantă și plină de suspans, ce îmbină cu măiestrie secrete de familie, sentimente înăbușite, locuri fermecătoare și personaje de o forță copleșitoare. Bestseller internațional, nominalizat în 2016 la Australian Book Industry Award for General Fiction Book of the Year. Romanele scriitoarei australiene Kate Morton s-au vândut în 10 000 000 de exemplare în peste 40 de țări. Cornwall, iunie 1933. Domeniul familiei Edevane, Loeanneth, își așteaptă oaspeții pentru petrecerea tradițională de la mijlocul verii. Alice Edevane are 16 ani, o inteligență vie și vrea să fie scriitoare. Apropierea balului o emoționează peste măsură, iar motivele nu-i lipsesc – a scris o povestire polițistă după toate regulile artei și se pregătește să-și dezvăluie secretul: este îndrăgostită. Dar la miezul nopții, când focurile de artificii luminează cerul întunecat, familia Edevane va suferi o pierdere atât de grea, încât va părăsi Casa de lângă lac pentru totdeauna.     Fragment din romanu "Casă de lângă lac" de Kate Morton:     „Sadie urmărea un șir de nori ce se reflectau pe geamurile vitrate de la etajul cel mai de sus până când privirea i s-a oprit la ultima fereastră din stânga. Camera copiilor, ultimul loc unde fusese văzut Theo Edevane înainte de a dispărea. A luat o pietricică, rostogolind-o gânditoare între degetul mare și cel arătător, cântărind-o alene în palmă. Acolo, în locul acela, era cheia problemei. Casa aceasta ar fi putut foarte bine să fi fost dată uitării, dacă nu ar fi existat povestea legată de ea, grozăvia dispariției unui copil. În timp, istoria se rostogolise de la om la om și pătrunsese în cele din urmă în folclor. Povestea unui băiețel pierdut și a unei case încremenite într-un somn veșnic, ținându-și răsuflarea, în timp ce vegetația grădinii continuă să crească, revărsându-se peste tot.     Sadie a aruncat pietricica într-un arc molcom spre lac: a căzut cu zgomot. Elementul de basm era, fără îndoială, unul dintre cele mai problematice aspecte ale acestui caz. Întotdeauna cazurile nerezolvate au constituit o provocare, dar acesta avea în plus și elementul folcloric. Povestea fusese povestită și răspovestită de atâtea ca ori, că lumea ajunsese să-i accepte doza de mister. Dacă e să vorbim cinstit, cei mai mulți nici nu voiau vreun răspuns - lumea din afară, adică, cei care nu erau direct implicați în povestea asta; faptul că misterul era irezolvabil îl făcea și mai atractiv. Dar la mijloc nu erau nici vrăjitorie și nici magie, iar copiii nu se făceau nevăzuți așa, din senin. Se pierdeau, erau furați sau vânduți. Chiar și omorâți, uneori, dar de cele mai multe ori erau dați sau luați. Sadie s-a încruntat. Existau pe lume atât de multe umbre de copii despărțiți de părinții lor, umbre care erau încă agățate de fustele mamelor lor. Dar băiatul acesta unde dispăruse?     Alastair se ținuse de cuvânt și comandase copii ale articolelor din ziarele epocii, iar Louise, amica lui Bertie, care se nimerea să „pice pe la ei" ori de câte ori intră Sadie în bucătărie, promisese că se va interesa printre bătrânii de la spital dacă există cineva care să mai fi știut ceva. Sadie a aflat de la biroul de cadastru că imobilul se află în proprietatea lui Alice Edevane, dar s-a dovedit că autoarea „din partea locului" trăia la Londra și nu mai călcase prin sat de zeci de ani, contrar celor susținute cu mândrie de localnici."