Casa de zi, casa de noapte

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatură Nowa Ruda este un mic oraș din Silezia, o regiune care a fost parte din Polonia, Germania și fosta Cehoslovacie. Când naratoarea se mută acolo, ea descoperă că totul și fiecare om are câte-o poveste.
Citește tot rezumatul... Cu ajutorul Martei, vecina sa enigmatică, povestitoarea adună aceste istorii, trasând evenimentele comunei de la întemeiere la viețile sfinților săi, până la un bărbat ce declanșează tensiuni când moare pe graniță. Iese la iveală mesajul că istoria – nu contează cât de umilă – este infinită: săpând la rădăcinile unei case ori cutărei vieți, putem vedea legăturile, nu doar cu propriul sine și visele fiecăruia, ci cu întregul univers. Fragment din cartea "Casa de zi, casa de noapte" de Olga Tokarczuk "Marek Marek l-a atacat până la urmă pe tatăl său. L-a izbit de atâtea ori de laviță de piatră, încât i-a rupt coastele și bătrânul a leșinat. A venit poliția, l-au dus la dezalcoolizare, pe urmă l-au mai ținut în arest, iar acolo nu a mai avut ce să bea. Și atunci, în delirul mahmurelii, printre valurile de durere de cap, Marek Marek și-a adus aminte că atunci, la început, a căzut. Și-a amintit că mai întâi era sus, apoi dintr-odată era jos. Și-a amintit mișcarea descendentă și spaima, ba chiar mai mult decât spaima. Corpul prost al lui Marek Marek a absorbit fără să stea pe gânduri angoasa aceasta, iar acum tremura și inima îi bătea să-i sară din piept. însă corpul lui Marek Marek nu știa ce ia asupra sa - o asemenea angoasă ar fi putut-o suporta numai un suflet nemuritor. Corpul, sufocat de angoasă, s-a contorsionat și s-a izbit de zidurile micuței celule, s-a revărsat în spume. „Să te ia dracu', Marek", au strigat gardienii. L-au imobilizat la podea, l-au legat și i-au făcut o injecție. A ajuns la dezalcoolizare. Se perindă împreună cu alte pijamale decolorate pe coridoarele late și pe scările spiralate ale spitalului. Aștepta smerit la coadă să-și primească medicamentele. Înghițea anticol ca sfânta împărtășanie. Se uită pe fereastră și atunci, pentru prima dată, s-a gândit că scopul lui este să moară cât mai repede pentru a scăpa din țara aceea soioasă, din pământul acela roșiatic, din spitalul acela supraîncălzit, din pijamaua spălăcită, din corpul intoxicat. Și deja, din acel moment, fiecare gând nu servea decât unui singur scop - să plăsmuiască toate morțile posibile." Citește mai puțin...