Casa papusilor

    Inspectoarea Helen Grace se află iarăși pe urmele unui criminal în serie într-un nou thriller plin de suspans marca M. J. Arlidge!     Ce legătură poate fi între o fată care se trezește răpită din propria casă și seches­trata într-o pivniță mizeră și un cadavru descoperit absolut întâmplător pe o plajă pustie?     Aparent nu e nicio legătură. Până când mintea ageră a inspectoarei Helen Grace, faimoasa deja pentru cazurile de criminali în serie pe care le-a elucidat, face cone­xiunile potrivite și descoperă numitorul comun: la mijloc e mintea diabolică a unui criminal – unul foarte inteligent, foarte precaut și foarte perseverent...        M. J. Arlidge lucrează de 15 ani în televiziune, fiind specializat în producțiile dramatice.      Fragment din roman:       “Helen trânti ușa în urma ei și se duse grăbită în living. Nici măcar nu se mai obosi să aprindă lumina - deschise imediat dosarul pe care i-l dăduse Charlie și începu să-l devoreze.     Dar și dosarul complet, necenzurat, era încă dezamăgitor de zgârcit cu detaliile. Relata despre o altercație care avusese loc în fața pub-ului Filcher and Firkin din centrul orașului Northampton, între Robert și un bătăuș din zonă, pe nume Jason Reeves. Băuseră, și o ceartă din pricina unei fete degenerase în violență. Se făcuse uz de o sticlă spartă - ceea ce transformase totul într-o infracțiune gravă - însă daunele nu erau însemnate.     Agentul de poliție care îl arestase mirosise un caz bun - atac cu o armă mortală. Dar, la douăzeci și patru de ore după depoziția lui Jason Reeves - făcută într-un limbaj colorat acesta își retrăsese în mod neașteptat plângerea. Nu există nicio declarație care să-i retracteze depoziția inițială - doar o scurtă completare la finalul raportului. Se retrage plângerea din cauza unei confuzii de identitate.      Helen reciți dosarul din scoarță în scoarță. Era limpede că cineva intervenise pe lângă Reeves, fiindcă în declarația lui inițială acesta se exprimase foarte clar cu privire la amestecul lui Robert. Și, de vreme ce Robert nu avea prieteni în Northampton și nici n-ar fi avut suficient timp să lege cine știe ce relații cu frățiile criminale locale, Helen trase concluzia că polițiștii înșiși îl prelucraseră pe Reeves.     În ce se băgase Robert de se bucură de o asemenea susținere? Helen nu putea deduce altceva decât că era un informator și gândul acesta o înfioră - informatorii rareori o sfârșeau bine, oricât de prudenți ar fi fost. Printre atâtea mistere și incertitudini se găsea totuși un mic indiciu - numele polițistului care semnase retragerea plângerii, exonerandu-l astfel pe Robert de orice vină."