Autoarea renunță la stilul diaristic și trece într-un alt registru creativ. Sinuciderea, ca forma finală de trăire existențială, plagierea și aspectele puterii care creează dependența sunt temele abordate. Fiecare din chinuitoarele manifestări socioumane sunt atașate unui personaj devenit aproape caricatural prin exacerbarea lor literară. Pornind de la un scandal real în care numele lui Dante este legat artificial de o locație cu iz politic, cele trei personaje principale sunt privite necruțător de ochiul autoarei. Ea le prezintă dezgolite, dar purtând la gât însemnele specifice fiecăruia: unul - deprimarea ajunsă la exasperarea gestului final, altul - inconștienta cu care își aproprie neavenit un titlu academic, al treilea - un comportament în care mânia puterii îi dictează manifestările cotidiene. Pe de altă parte, ele exhiba, într-un permanent soliloc, și gânduri, emoții, neliniști prin care umanitatea lor deviantă și deviată își face, totuși, apariția.
