Am simțit că personajele din Casting pentru ursitoare se scriu singure în mintea mea. O mare bucurie. Întîi am simțit-o pe Haia. Într-o zi de marți, bineînțeles. În alta, pe Mira. Pe Lenca, în restul timpului. Asta cînd nu m-am gîndit la Mărie Curie, la Greta Garbo sau la Maria Kazimiera. Am scris din dor de oameni iubiți sau de locuri dragi. Și cu un mare apetit pentru viață, cu toate spaimele și cu visurile ei. Povestea se adresează celor care cred, cu un gînd năstrușnic, ca toate văzutele și, mai ales, nevăzutele se leagă, că ar exista, așadar, spectaculoase simetrii și sincronicități, dar și celor care, dimpotrivă, cred în jocul întîmplării și al coincidenței nesemnificative. În carte și dincolo de ea, peste limitele puterii noastre de înțelegere. - Ohara Donovetsky
