Intalnirile unei profesoare ratacite

Intalnirile unei profesoare ratacite. Manual de fictiune aplicata   Cartea scoate la iveala imagini ale unor intalniri neasteptate. Construita in oglinda, ea urmareste un traseu al "ratacirilor" de sine in spatiu sau in timp, in realitate sau in fictiune sau intr-un spatiu dintre ele, acolo unde orice granita se estompeaza. Fiecarui fragment de realitate ii corespunde unul livresc, fiecare fapt biografic are, simetric si suprapus, unul descarcat din literatura. Construita ca un monolog sau ca o scrisoare adresata mamei - si, prin ea, siesi sau fantasmelor proprii -, cartea este o incercare de recuperare a reperelor, "un manual de fictiune aplicata" biografic. Inceputa in 2008, uitata, apoi reluata si revizuita, cartea de fata se construieste - in cheie comica doar pentru a masca tragicul - ca o privire rapida asupra unui traseu de peste treizeci de ani, din care decupeaza doar anumite imagini, cel mai probabil, pe cele devenite, intr-un fel sau altul, borne de marcaj, mai ales pentru ca intrupeaza obsesii, regrete, neputinte sau mici victorii. Tratate parodic, ironic sau autoironic, ele compun o confesiune sau mai degraba o joaca de-a confesiunea, o carte-reverie in care intrebarile isi cauta continuu raspunsuri, in spatiul ingust dintre imagine si multiplele ei reflectari deformate.