Catherine cea indaratnica

Pe degetele mari ale Domnului, tare greu e să fii domniță în anul 1290! Catherine are 14 ani și ar prefera să iasă cu păstorul de capre, la pășune, și să-și petreacă vremea dănțuind cu sătenii la praznice, dar mama și doica ei au alte idei: vor cu orice chip să o educe ca să devină o doamnă desăvârșită. Așa se face că este supusă la cele mai plicticoase cazne: trebuie să toarcă, să brodeze și să cârpească. Să învețe să-și țină ochii plecați și gura ferecată. Să pregătească diferite leacuri pentru mahmureală, burți stricate, dureri de cap și de dinți (tratate atunci cel mai eficient cu găinaț de corb). Dar zile fripte îi face cu adevărat bestia de tată, care vrea să o mărite cu orice chip. Astfel, pe la conacul lor se perindă tot felul de pețitori, unul mai bătrân și mai neisprăvit ca altul, însă Catherine are mereu ac de cojocul lor. Face ea ce face și toți acești mocofani fug rupând pământul. Asta până când își face apariția Barbă Netesălată... Fragment din cartea "Catherine cea îndărătnică" de Karen Cushman   „Brumar     Prima zi a lunii brumar, pe care saxonii o numesc Luna Sângelui, Sărbătoarea Tuturor Sfinților. Am dat jos crengile de alun de la uși și ferestre și l-am binecuvântat pe Dumnezeu că ne-a ferit, și anul acesta, de vrăjitoare. Tare mi-aș dori să fie la fel de ușor să-l țin departe pe monstrul de Robert. Vine acasă de Crăciun. Prima amintire pe care-o am cu acest frate al meu este cum înecă furnicile ușurându-se pe mușuroi. De mic a fost o pacoste.    A doua zi a lui brumar, Sărbătoarea Tuturor Sfinților Astăzi am umblat din casă în casă, împreună cu copii din sat, cerând de pomană prăjituri pentru suflet. Bucătarul nostru e vestit că le face pe cele mai mari, însă bunica lui Perkin e știută că le face pe cele mai bune. În zilele obișnuite, nu mă supără mintea încețoșată a bătrânei, fiindcă e cea mai inimoasă femeie din câte cunosc, dar mai uită uneori să pregătească prăjiturile, și atunci ne dezumflăm cu toții. Într-un an le-a făcut de Michaelmaș și rău s-a mai mâniat că n-a venit nimeni să le ceară. Într-alt an, de Sărbătoarea Tuturor Sfinților, pe când ședeam sub fereastra ei și cântăm „Suflet, un suflet, o prăjitură pentru suflet, rogu-vă, bună doamnă, o prăjitură pentru suflet", bunica ne-a urât Crăciun Binecuvântat și ne-a cântat la rândul ei „Am venit să colindam printre crengi înverzite". Anul ăsta a nimerit ziua, iar eu am pitit niște prăjituri și-n odaie, să am pentru mâine. Le-am mâncat deja.   A treia zi a lui brumar, praznicul Sfântului Rumwald, care, la vârsta de trei zile, a zis „Sunt creștin" și-a murit Fiara mea de tată a slobozit niște răgete deosebit de urâte astăzi. Niciodată nu-i intru în voie, deși e adevărat că nici nu mă străduiesc.”