Cazul domnisoarei R.

În timp ce ideile teoretice ale lui Alfred Adler sunt bine cunoscute și acceptete de către cititorii români, cazurile sale au rămas până în acest moment învăluite de mister. Cartea de față, care conține povestea vieții și nevrozei domnișoarei R. prezentată de Alfred Adler unui grup de psihiatri și psihologi din Viena, constituie o premieră absolută. Cititorul va avea șansa de a urmări îndeaproape modul în care conceptele și principiile psihologiei individuale formulate de Adler sunt aplicate pentru a înțelege suferința nevrotică a pacientei. Scrisă într-un limbaj accesibil, cartea conține numeroase exemple de comportamente nevrotice întâlnite frecvent întâlnite în viața cotidiană.    Alfred Adler (1870–1937), medic și psihoterapeut austriac, este fondatorul școlii de psihologie individuală care se situează între psihanaliza lui Sigmund Freud și logoterapia lui Viktor Frankl. Alături de Freud și Jung, este considerat unul dintre cei mai importanți psihoterapeuți moderni. Autor prolific, Adler a publicat peste 300 de cărți și articole. În limba română au apărut la Editura Trei Înțelegerea vieții, Practică și teoria psihologiei individuale, Caracterul nevrotic, Cooperarea între sexe.   În această carte procedez așa cum fac în cabinetul meu atunci când ascult pentru prima oară povestea unui pacient. Comentariile asupra poveștii nu se bazează pe o cunoaștere mai bună a faptelor decât aceea deja disponibilă cititorului. Intenționat, procedez într-o manieră nepremeditată și spun povestea așa cum mi-a fost transmisă, oferindu-mi interpretarea în timp ce o citesc pentru prima dată. La fiecare propoziție, la fiecare cuvânt al pacientei, mă gândesc: Care este adevărata semnificație a ceea ce spune? Care este atitudinea acestei persoane față de viață? Ce înseamnă cuvintele ei în lumina faptelor ei? Cum face față cerințelor vieții? Cum se poartă cu semenii săi, cu alte ființe umane? Cum își îndeplinește datoriile (sau eșuează în a le îndeplini)? Tinde ea spre realitate sau spre iluzie? - Aldred Adler   Cazurile de nevroză se asemăna într-o oarecare măsură. Povara unei nevroze este întotdeauna aceeași: anxietatea anticipării eșecului în viața socială. Ca efect al unei astfel de anxietăți, nevroză apare în forma eliberatoare a unei boli care îl absolvă pe „suferind" de întreaga responsabilitate și care, de fapt, nu este nici mai mult nici mai puțin decât o adevărată fugă de pericolul anticipat. - Alfred Adler