Cazul Thomas Quick. Crearea unui ucigas in serie

Thomas Quick a fost condamnat pentru opt crime și a mărturisit douăzeci și cinci. Era considerat, în general, cel mai nemilos criminal, violator și canibal din istoria Scandinaviei. În primăvara anului 2008, Hannes Râstam, un renumit jurnalist de investigație, s-a întâlnit cu Thomas Quick în spitalul de boli mintale unde acesta își execută sentința. A fost o întâlnire care a avut consecințe pe termen lung pentru amândoi. Jurnalistul a început să studieze cazul, să citească și să recitească verdictele și să analizeze reconstituirile realizate de poliție. A reușit să cerceteze o sumedenie de documente care până atunci nu fuseseră luate în seamă, rapoarte medicale din spital, rapoartele personale ale polițiștilor implicați în caz. În curând l-a cuprins o bănuială teribilă, iar din munca lui acribică a rezultat un puzzle care reconstruia povestea creării celui mai teribil criminal în serie al Suediei. Răspunsul la misterul lui Thomas Quick s-a dovedit a fi mai înspăimântător decât omul însuși. Fragment din cartea "Cazul Thomas Quick. Crearea unui ucigaș în serie" de Hannes Râstam "Când femeia care conducea mașina își dădu seama de ce fapte era acuzat Thomas Quick, s-a speriat. Undeva în Hălsing a oprit în fața ținei gospodării țărănești izolate și s-a descotorosit de cei doi bărbați. Acolo ei au găsit două biciclete care nu erau legate cu lanț. Au reușit să pună în funcțiune și au ajuns până în localitatea cea mai apropiată. Pe drum au dat peste mai multe patrule auto ale poliției, de unele au lost depășiți în timp ce elicoptere ale poliției bâzâiau deasupra, fără ca perechea de pe bicicletele ruginite să trezească suspiciuni. Un mare efectiv de polițiști cu pistoale automate, veste antiglonț și câini de urmărire i-a căutat pană, în miez de noapte, fără a găsi vreo urmă. După ce au petrecut noaptea într-un cort, dimineața s-au despărțit. Nu mai aveau amfetamine, erau obosiți și nu li se mai părea atât de vesel să fii fugar. În timp ce poliția căută prin păduri, un bărbat cu șapca de baseball a intrat în benzinăria din mica localitate Alftă. - Aveți un telefon cu fișe pe care să îl pot utiliza? a întrebat acesta. Benzinarul nu l-a recunoscut pe bărbatul a cărui fotografie ocupă prima pagină a celor două ziare de seară și i-a întins liniștit telefonul benzinăriei. Omul a purtat o scurtă discuție cu poliția din Bollnaș. - Vreau să mă predau, a spus acesta. - Cine sunteți? s-a interesat polițistul de la telefon. - Quick. Thomas Quick. Fuga a declanșat o dispută aprinsă cu privire la neglijențele din psihiatria judiciară, iar șeful poliției Bjorn Eriksson a fost deosebit de revoltat. - Este atât de demoralizant să se întâmple asemenea lucruri, a declarat Eriksson. Există atât de puține persoane atât de periculoase încât ar trebui să fie posibil să fie supravegheate. Poliția dă prioritate mai mare protecției comunității decât reabilitării."