Cartea Ce datoram viitorului. O viziune pentru un milion de ani PDF

Povestea omului este abia la inceput. Istoria scrisa a umanitatii se intinde pe o perioada de numai 5 000 de ani, insa viitorul nostru inca nescris ar putea dura inca milioane de ani - ori s-ar putea sfarsi chiar maine. Caci prin ceea ce facem putem pune generatiile viitoare in mare pericol, si nu doar din cauza schimbarilor climatice - inteligenta artificiala ne-ar putea inchide intr-o distopie perpetua, iar pandemiile provocate de om ne-ar putea condamna la uitare. In cartea sa Ce datoram viitorului, filosoful William MacAskill dezvolta o perspectiva pe care o numeste longtermism, aratand ca influentarea pozitiva a viitorului indepartat este o prioritate morala esentiala a timpului nostru. Din aceasta perspectiva, nu este suficient sa atenuam schimbarile climatice sau sa evitam urmatoarea pandemie. Trebuie sa ne asiguram ca civilizatia isi va reveni in cazul in care se va prabusi, sa cultivam pluralismul valorilor, sa contracaram sfarsitul progresului moral si sa ne pregatim pentru o planeta unde cele mai sofisticate fiinte sunt digitale si nu umane. In viitor, un numar de oameni extraordinar de mare ar putea avea parte de fericire sau de suferinte inimaginabile, in functie de ceea ce alegem sa facem astazi. Dupa cum arata MacAskill, soarta lumii si a viitorului este in mainile noastre.   O carte instructiva si inteligenta, care ne invata multe despre istorie si viitor, despre riscurile neglijate si miopia morala. - Boston Review Traducere din limba engleza de Bogdan Ghiurco.   Fragment din cartea "Ce datoram viitorului. O viziune pentru un milion de ani" William Macaskill: "Ca sa intelegem cum putem folosi acest cadru pentru a calauzi deciziile noastre de astazi, sa revenim la com-paratia omenirii cu un adolescent imprudent. Daca este sa luam exemplul personal, care au fost cele mai importante alegeri in adolescenta noastra? Foarte probabil, cele mai persistente au fost cele care ne-au afectat intreaga viata; cele mai insemnate, cele care au creat cea mai mare schimbare de moment; si cele mai contingente, cele care au avut efecte imposibil de produs la o data ulterioara. Unele alegeri pe care le-am facut in adolescenta nu au avut efecte persistente: planurile mele pentru weekend mi-au influentat sfarsitul de saptamana, dar, in linii mari, nu au modelat cursul vietii mele. Efectele altor alegeri nu au fost foarte contingente. Ca multi adolescenti, mi-a pasat de primele lucruri - prima betie, prima data cand am facut sex. Dar, intr-un final, primele lucruri s-ar fi intamplat oricum, mai devreme sau mai tarziu si, privind inapoi, momentul exact nu a contat prea mult. In cele din urma, unele efecte, desi persistente si contingente, pur si simplu nu au avut mare insemnatate. Am ales sa nu port aparat dentar pentru a-mi inchide strungareata dintre cei doi dinti din fata, fiindca la acea vreme credeam ca imi aduce noroc. Am si astazi strungareata, dar, din cate imi pot da seama, nu mi-a afectat viata in mod semnificativ. Alte decizii au contat foarte mult. Eram nesabuit in adolescenta si am practicat asa-numitul buildering, adica alpinism urban. Odata, in timp ce coboram de pe acoperisul unui hotel din Glasgow, am calcat pe un luminator si am cazut. Am reusit sa ma agat de margine la nivelul taliei, dar geamul spart mi-a intrat in partea laterala a corpului. Din fericire, nu mi-a atins niciun organ intern. Insa, daca sticla ar fi patruns un pic mai adanc, intestinul mi-ar fi crapat violent si as fi putut muri cu usurinta. Inca mai am cicatricea: sapte centimetri si jumatate lungime si un centimetru grosime, curbata ca o rama. Daca muream in acea seara, restul vietii mele nu ar fi existat. Alegerea mea de a face buildering a fost, prin urmare, o decizie extrem de importanta (si extrem de prosteasca) - una dintre cele mai importante alegeri facute vreodata de mine."