E usor sa te bati cu pumnul in piept ca iubesti Romania. E simplu sa-ti cumperi un fular in culorile tricolorului – rosu, galben si albastru – si sa iesi in piata de 1 Decembrie, la un pahar de vin gratis. E comod sa te certi in diferite grupuri pe Facebook cu „nenorocitii care nu iubesc trupul patriei mama si-l pangaresc“. E la indemana sa-ti lipesti pe manseta o eticheta care urla ca „romanii sunt frumosi“. E confortabil sa te impaunezi cu reusitele altor romani, altii decat tine – fie ca vorbim despre filme romanesti premiate in lume, fie ca vorbim despre o echipa de fotbal sau niste liceeni olimpici la matematica. E ideal sa spui, de acasa, din fotoliul tau, scuipand o coaja de samanta pe covor: „E buni, domle, e romani de-ai nostri!“ Dar, de fiecare data cand esti tentat sa spui asta, pune-ti si intrebarea: cand am facut, cu adevarat, ceva real si personal PENTRU Romania?
