Cei trei muschetari

     Descoperă aventurile vitejilor mușchetari Athos, Portos, Aramis și ale neînfricatului D'Artagnan în Franța anilor 1625. Textul este repovestit și adaptat de Jean-Francois Patarin, fiind completat cu ilustrații color de Fabien Jacques.     Colecția Clasici Litera Junior propune abordarea marii literaturi prin repovestiri pe înțelesul copiilor. Cele mai iubite romane pentru copii și adolescenți, repovestite într-o manieră fidelă originalului și ilustrate sugestiv, vor trezi interesul pentru literatură încă de la vârsta primelor lecturi.      Fragment din roman:       „Cum ieși din Luvru, gasconul își întrebă arnicii ce ar putea face cu partea lui din recompensa. Îl sfătuiră să comande un ospăț zdravăn și să-și angajeze un lacheu, așa cum trebuia să aibă orice gentilom. În aceeași seară, Porthos îi găsi un servitor, un picard pe nume Planchet, care fu angajat pe loc să servească masa comandată de Athos. La vederea monedelor de aur cu care era plătit ospățul, sărmanul om crezu că-și găsise un stăpân foarte bogat, care-l va ajuta și pe el să facă avere. Dar, la ora culcării, când trebui să pregătească patul stăpânului, fu dezamăgit să descopere că locuința nu avea decât două încăperi și că el avea să doarmă pe jos, în hol.     Cei trei mușchetari aveau și ei câte un servitor. Athos era de felul lui discret și serios. Vorbea puțin și părea indiferent la problemele de amor, cu toate că bunele lui maniere și chipul plăcut atrăgeau atenția femeilor frumoase. Locuia în rue Ferou, în două camere, cu valetul său pe nume Grimaud, care, la fel ca stăpânul, era serios și vorbea puțin. Locuința nu era mare, dar era bine întreținută și împodobită sobru cu obiecte care păreau de mare valoare, cum ar fi o spadă bogat decorată, un tablou care reprezenta un senior și o casetă împodobită cu pietre prețioase, a cărei cheie era întotdeauna atârnată la gâtul lui Athos. Toate acestea erau mărturia faptului că mușchetarul aparținea unei familii foarte nobile, chiar dacă nu vorbea și nu se lauda niciodată cu asta.     Porthos avea o fire exact opusă. Vorbea tare și mult, se lăudă cu succesele lui la femei, locuia într-un apartament mare și se folosea de un servitor, Mousqueton, care, în loc de salariu, nu cerea decât să fie elegant îmbrăcat și să locuiască bine."