Cele sapte morti ale lui Evelyn Hardcastle

Sunt ca un om din purgatoriu, orb în fața păcatelor care m-au izgonit aici. La conacul Blackheath, o clădire somptuoasă, dar la limita paraginii, are loc un bal mascat. Invitații sunt membrii de vază ai societății (ofițeri, bancheri, medici etc.), care se strâng pentru a rememora un eveniment tragic – moartea tânărului Hardcastle, fiul lordului Peter și al lui lady Helena Hardcastle. O moarte tragică întrerupe petrecerea, însă nu îi pune capăt. Este vorba despre tânăra Evelyn Hardcastle. De fapt, aceasta nu va muri o singură dată. Atât timp cât Aiden Bishop, personajul principal, nu rezolvă misterul morții sale, scena decesului se va repeta neîncetat, seară de seară. Fragment din volumul "Cele șapte morți ale lui Evelyn Hardcastle" de Stuart Turț:   "- Cineva îmi dorește moartea. Mi se pare ciudat să rostesc aceste cuvinte cu voce tare, de parcă mi-aș invoca destinul, însă dacă vreau să supraviețuiesc până diseară, trebuie să-mi înving teama. Refuz să mai petrec o secundă ascuns ca un laș în camera mea. Nu atât timp cât există atât de multe întrebări la care nu am un răspuns. O iau înapoi spre casă, cercetând din priviri copacii în căutarea vreunei primejdii, în timp ce derulez în gând evenimentele petrecute în această dimineață. Mă gândesc neîncetat la tăieturile de pe brațul meu, la bărbatul deghizat în costum de doctor al ciumei, la lacheu și la misterioasa Anna, care acum pare să fie vie și nevătămată și îmi lăsă mesaje misterioase pe care să le găsesc. Cum a supraviețuit în pădure? Poate o fi scris mesajul dimineața devreme, înainte să fie atacată, dar atunci cum a știut că voi fi în căsuța aceea și îmi voi pune mănușile la uscat deasupra focului? Nu am spus nimănui despre planurile mele. Oare am vorbit cu voce tare? Oare ea m-a urmărit? Scuturând din cap, îmi iau gândul de la această situație ciudată. Privesc prea departe în viitor, când ar trebui să privesc în urmă. Michael mi-a spus că o servitoare a adus un bilețel la masă aseară, în timpul cinei, și că atunci a fost ultima oară când m-a văzut. Totul a început din acel moment. Trebuie să o găsești pe servitoarea care a adus bilețelul. Abia întru pe ușa conacului, când niște voci mă ademenesc spre salon, unde nu este nimeni în afară de două servitoare tinere care strâng resturile de la masa de prânz pe două tăvi uriașe. Ele muncesc umăr lângă umăr, cu capetele plecate și cufundate în conversație, fără să observe  ac eu stau în prag. - ...Henrietta a spus despre ea că și-a pierdut mințile, zise una din fete, ai cărei cârlionți castanii îi ies de sub boneta albă. - Nu este bine să vorbești așa despre lady Helena, Beth, o ceartă fată mai în vârstă. Întotdeauna a fost bună cu noi și s-a comportat frumos, nu? Beth cântărește greutatea acestor cuvinte față de cea a bârfelor sale. - Henrietta mi-a spus că ea a înnebunit de furie, a continuat fata. A țipat la lordul Peter. Probabil din cauză că s-a întors la Blackheath după toate cele întâmplate cu conașul Thomas. O fi afectat-o, a zis ea.”