Celula 7

    O CARTE CA O BOMBĂ CU CEAS     O lume în care justiția și soarta celor acuzați de crimă sunt hotărâte de public, însă nu în felul cunoscut de pe vremea gladiatorilor (prin ridicarea sau coborârea degetului), ci prin televot. Dacă ești votat „nevinovat” pleci acasă, liber; dacă, însă, publicul votează că ești „vinovat”, atunci ești condamnat la moarte prin electrocutare pe scaunul electric. În așteptarea sentinței, deținuții sunt mutați, timp de șapte zile, din celulă în celulă. În ultima zi, acuzatul se află în Celula 7, unde i se aduce la cunoștință decizia publicului. Martha, o fetiță în vârstă de 16 ani, a mărturisit că a omorât o celebritate. Dar chiar a făcut-o? și, dacă e nevinovată, de ce a luat asupra ei o asemenea faptă? Poate că vrea să arate iraționalitatea și brutalitatea sistemului sacrificându-se cu speranța într-o lume mai bună... Sau, poate, protejează pe cineva...     Fragment din romanul "Celula 7" de Kerry Drewery:     “- Ceea ce vedeți acolo testam momentan în birourile noastre și sperăm să le putem introduce pe piață, să fie disponibile în toate casele, firmele și birourile, la un preț special, pentru o transmisiune constantă de douăzeci și patru de ore.     - Din celule?     - Da, doamnă. Din celule. Avem și capacitatea de a focaliza, de a vedea pe timp de noapte, de a capta sunetul...     - Îi urmăriți?     - Și dumneavoastră o veți putea face în curând, pe canalul nostru plătit, dedicat verdictelor Departamentului de justiție.     - Dar asta e o încălcare a intimității.     - Prin încălcarea legilor noastre, se uită din nou în jos, prizonierii au renunțat la orice intimitate.     - Asta e împotriva drepturilor omului.     - În conformitate cu termenii contractului pe care îl semnează la intrarea în celula condamnaților la moarte, ei renunță la drepturile omului.     - Ei știu că sunt urmăriți?     - Toate informațiile în legătură cu folosirea datelor sunt incluse în partea de jos a contractului și toți prizonierii pot să le citească atunci când li se cere să-l semneze.     Eve se încruntă și se uită din nou la ecrane. Făcând un pas mai aproape, se concentrează asupra Celulei 4 - Martha stă întinsă pe pat, cu capul ascuns sub cearșaf. Eve ridică un deget și atinge ecranul.     - De când sunt ferestrele mai mici? întreabă ea.    - Nu avem voie să discutăm despre arhitectura celulelor, dar purtam discuții constante în vederea asigurării calității transmisiunii.     Eve se uită peste zid.     - Mai este o priză aici, spune ea. Șapte ecrane pentru șapte celule, dar este o priză în plus. Ce scop are?     Chipul femeii se luminează și o privește zâmbitoare pe Eve.     - Aceea este pentru cea mai nouă inovație, spune ea. Și a opta interfața a noastră. Un ecran de calculator care va asigura transmisiunea în direct pentru cea mai nouă tehnologie CV.     Eve se întoarce spre birou.     - CV. Conferință video?     - Consiliere virtuală, spune ea bucuroasă.     - Poftim?     - Conform cercetărilor făcute în rândul privitorilor, s-a aflat că cei mai mulți simt că plăcerea vizionării a fost diminuată din cauza lipsei unei legături cu acuzații, mai ales pentru că lipsește accesul la gândurile care i-ar fi putut conduce la comiterea crimei. Sunt sigură că tu, ca privitor, vei considera că asta poate să influențeze nedrept votul spectatorilor și astfel...     - Să altereze cursul justiției."