Cercul Salbatic

De unde puzderia de fluturi la intrarea pe insula călugărului? Diana șovăi: și dacă intră cu tupeu pe acest no man’s land și va fi iarăși gonită? Oricum călugărul nu se zărea nicăieri. Aerul matinal era revigorant, iarba – deasă, că pletele Afroditei, născute din apele mării, iar desișul pădurii – tentant; toate laolaltă o îndemnau să facă abstracție de interdicția călugărului și să calce strâmb. Trase adânc aer în piept și – uitându-se la apele învolburate ale fluviului – pași pe terenul interzis. Era distrată, iremediabil distrată; dacă ar fi fost mai atentă, dacă și-ar fi ciulit urechile, s-ar fi oprit la timp. Fluturii erau viu colorați. Și mestecenii, și stejarii. Totul o atrăgea, o ademenea, vrăjind-o și punându-i un fel de ceață pe ochii de un albastru imperial. Merse până la capătul promontoriului; arborii, o bună parte din aceștia, curgeau parcă din apele de un gri intens, murdar. - Aura Christi Aura Christi posedă numeroase virtuți. Forța compoziției pe multe planuri. Impactul personal între lecturi bogate și o viguroasă inventivitate. Mijloace suple de caracterizare. O stilistică adaptată nevoilor expresive. - Ion Ianoși   Avem în față o artistă bogată în imaginație, liberă și stăpână pe propria-i artă, o surprinzătoare mistică modernă pe care o salut din Madrid. - Hector Briosos   O mistică de halou dostoievskian domină obsedant destinele eroilor din romanul Aurei Christi, Cercul sălbatic. (…) Se vorbește mult despre moarte în acest roman. Existența însăși e parcursa sub semnul acesteia. - Constantin Cubleșan