Cioran. Ultimul om liber

Avea cinci ani și se juca în marginea țintirimului cu craniile morților și se simțea liber, acela era paradisul, iar paradisul acela i‑a fost, cu anii, cu desăvîrșire interzis. Domnul Cioran privea Sena și se simțea Iov. Cînd venise la Paris, se consolase cu ideea că va veni o zi în care își va zbura creierii. Bărbații adevărați se împușcă în cap, nu în inimă. Bărbații adevărați nu iau pastile, bărbații adevărați nu se otrăvesc. Bărbații adevărați nu se spînzură. Bărbații adevărați nu sar pe geam de la etajul nouă, bărbații adevărați nu se aruncă în fața trenurilor, ca Anna Karenina, bărbații adevărați nu își taie venele. Iată însă că în domnul Cioran crescu o poftă îngrozitoare să sară în Sena, ca un poet, să moară înecat în această apă puturoasă, care curgea indecent prin tot Parisul. Și doar spectacolul grotesc al unei morți cu public îl făcu să‑și reprime poftă. - Andrei Crăciun