Colonia fabricii

Narațiunile lirice sau poemele în proză (depinde de perspectivă) ale lui Moni Stănilă fac din cartea ei un text hibrid și experimental, cu miză etică inedită. Este vorba despre o micromonografie rustică a perioadei comuniste, surprinsă în flash-uri decalate pe victime și opresori, unde istoria fiecărui personaj este capturată într-un insectar de vieți-morti-loialități-răzvrătiri-trădări care nu au cum să lase cititorul indiferent. Cartea are alura unui jurnal cu straturi (monologale) străbătut de procese-verbale oficiale care, laolaltă, alcătuiesc un insight percu-tantasupra istoriei recente a României. - Ruxandra Cesereanu Trei oameni, trei bărbați cu totul diferiți, cu femeile, durerile, copill, luptele și, mai presus de orice, încercările lor de a pune mâna pe ceea ce s-ar putea numi, dacă nu esența vieții, măcar ceea ce, în final, a făcut-o frumoasă. De aici își trage sevele melancolia care străbate amplul poem al lui Moni Stănilă — din faptul că în aparență pune în abis istoria mare prin depanarea succintă a istoriei mici, pe când adevăratul ei motor este căutarea acelor scurte, inefabile, delicate momente care fac din viața noastră ceva ce trebuie/a trebuit trăit, chiar sub cizmă necruțăroare și de multe ori absurdă a Istoriei. - Bogdan-Alexandru Stănescu