Postoi parovoz. confesiunile dogmatistei

 O bănăteancă, născută în Tomești de Timiș, își așază la începutul cărții de debut un celebru cântec rusesc, grafiat în litere slavone, strecurînd, că o obsesie, o realitate ficționată, cu iz rusesc, uneori într-un joc de cuvinte, cum ar fi RĂSputin, alteori cu secvențe din piața centrală din Chișinău, doldora și ea de aerul rusesc sau mai exact sovietic, încât, privindu-i ‘și portretul de pe coperta patru a cărții, ești tentat să spui că ai de a face cu o poetă de dincolo de Prut sau chiar cu o rusoaică convertită la aerul sas al pietei din Sibiu, și el plutitor prin poemele sale, sau la malurile Begai, pline de trandafiri, ori prin București, capitala europeană excedată de aerul balcanic urât mirositor ca bocancul unui cerșetor. Nonșalanța îmbinată cu un soi de lehamite furată de prin filmele americane, noutățile sau reportajele apoetice, fuga prin texte croșetate parcă pe site-uri sau blog-uri, densitatea stărilor poetice mereu ratate, în stil douamiist, confesiunile făcute nimănui și tuturor, dar în primul rînd sieși, toate la un loc fac din cartea poeteiMoni Stănilă – postoi parovoz. confesiunile dogmatistei – o prezență editorială mai mult decât remarcabilă. Moni Stănila face parte din categoria acelor internăuți, care, trecuți prin artificialitatea   formelor virtuale a comunicării, ajung la o naturalețe ce debordează de un talent, nu nativ, ci cultivat sau mai curând altoit, ca în perii sălbatici, cu crengi pline de pere mici, pădurețe,  crengile altoite din care se desprind fructe mari, viu colorate și zemoase. Trecută prin școli, una din ele fiind Teologia, ca master, scriind chiar articole de teologie, saltul spre poezie a făcut-o pe Moni Stănila să evadeze într-un câmp în care se simte de minune. Acest câmp al poeziei o evidențiază în mod aparte și o scoate din pluton. De altfel și cartea ei, în componistica sumarului, se apropie de cărțile de poezie din America, în care cuprinsul este așezat la început, apoi un text, ca un cuvânt înainte, anunță o temă sau o idee a cărții, ca apoi, împărțită pe capitole, cartea să curgă în trei trepte, din care cel puțin două sunt anunțate din titlu.