Romanul Colț Alb, apărut în 1906, s-a născut din experiența tânărului Jack London în Alaska, îndreptățindu-i pe critici să-l considere un excelent creator de literatură inspirată din viața animalelor. Cartea este povestea unui pui de lup deosebit de frații și surorile sale — din tot culcușul, el era singurul prinț cenușiu. Colț Alb se deprinde cu viața dură din sălbăticie, apoi cunoaște oamenii. Se apropie de cei pe care îi considera zei din necesitate, dar ajunge să țină cu adevărat doar la Weedon Scott, pe care îl însoțește la San Francisco, în civilizația atât de străină lui. În dreptul scării principale, zeul acela străin zăbovi pentru a trage cu urechea, iar Colț Alb rămase stână de piatră, pândind și așteptând. Scara ducea sus, la dascălul iubirii și la ființele și bunurile care îi erau cele mai scumpe. Colț Alb se zburli, dar rămase în așteptare. Zeul străin ridică un picior. Se apucă să urce scara. În acel moment, Colț Alb îl atacă. Se năpusti fără veste, fără ca măcar să mârâie înainte. Țâșni în sus și, dintr-un salt, ajunse în spinarea zeului străin. Cu labele din față se prinse de umerii necunoscutului și în același timp își înfipse colții în ceafa lui. Rămase agățat de el preț de o clipă, suficient pentru a-l prăvăli pe spate. Ajunseră amândoi pe podea. Colț Alb sări într-o parte și, în timp ce omul încerca să se ridice, se repezi iarăși la el, să-l sfârtece cu colții.
