În colecția Lecturi școlare se regăsesc cele mai importante opere din literatura română și universală, selectate în conformitate cu cerințele programei școlare de limbă și literatura română. Astfel, elevii vor avea la îndemână, în forma integrală, creațiile cele mai cunoscute și mai îndrăgite ale scriitorilor clasici și moderni, însoțite de o scurtă prezentare a vieții și a operei autorului. Cărțile de neuitat ale copilăriei, capodoperele literaturii din toate timpurile reprezintă repere obligatorii în formarea gustului pentru lectură și în educația cititorilor mai mici și mai mari.
Adaptarea textului: Charlotte Grossetete
Fragment din romanul "Colt Alb" de Jack London:
"La sfârșitul iernii, Castor Cenușiu porni într-o lungă campanie de vânătoare între fluviile Mackenzie și Yukon. Când gheața se sparse, construi o canoe și vâsli până la Fort Yukon, vechiul punct comercial al companiei Hudson's Bay. În vara anului 1898, mii de căutători de aur mergeau în susul fluviului, spre Klondike. Se aflau la sute de kilometri de ținta lor, dar unii călătoreau deja de un an, venind din celălalt capăt al lumii. Castor Cenușiu sosise cu o încărcătură de blănuri, mănuși și mocasini. Auzise despre această goană după aur și spera să obțină câștiguri bune din vânzarea mărfurilor sale. Însă realitatea îi întrecu mult speranțele. În visurile lui cele mai îndrăznețe, își imaginase un câștig de zece la sută; câștigă însă o mie la sută. Așa că se stabili acolo timp îndelungat ca să-și sporească negoțul. La Fort Yukon, Colț Alb întâlni pentru prima oară în viața oameni albi. Simți destul de iute, deși în mod nedeslușit, că aceștia erau și mai puternici decât indienii. Era impresionat de fortul lor imens din bușteni, mai solid decât corturile care pentru el însemnau simbolul puterii. Fascinat, îi observă de departe pe acești noi zei. În ce-i privea, și ei îl cercetau curioși. Alura lui de lup atrăgea toate privirile, iar albii îl arătau cu degetul. Colț Alb descoperi că în fort locuiau nu mai mult de o duzină de bărbați. La două, trei zile, un vapor cu aburi (altă întruchipare uriașă a puterii) acosta în apropierea fortului și făcea escală câteva ceasuri. Numeroși albi coborau de pe vapor, apoi urcau înapoi și-și continuau călătoria. Dacă albii erau atotputernici, câinii care debarcau împreună cu ei nu erau cine știe ce. Colț Alb înțelese iute acest lucru. Aveau forme și mărimi diferite. Unii aveau labele prea scurte, alții, prea lungi, nu aveau blană, ci par scurt și nu știau să se bată. Colț Alb se luă de ei. Erau blegi, gălăgioși și stângaci. Când încercau să sară la el, nu avea decât să se dea în lături și se dezorientau. În timp ce ei îl căutau din priviri, el îi lovea în grumaz, îi răsturnă pe spate și îi mușcă de gât. Uneori, această mușcătură era fatală; în acest caz, câinele ucis era devorat de haită de câini indieni care stăteau la pândă. Colț Alb, în înțelepciunea lui, lasă în seama lor grijă de a se ocupa de victimă până la capăt. Oamenii albi soseau în acel moment, nebuni de furie, și o ploaie de bate, pietre sau securi se abătea asupra câinilor. Colț Alb privea scena de la depărtare fără să-și facă griji.”
