Compartimentul ucigasilor

O tânără frumoasă stă întinsă în cușeta ei din vagonul de dormit al trenului de noapte Marsilia-Paris. Nu e cufundată în somn și nici prinsă în îmbrățișarea unuia dintre mulții ei iubiți – e moartă. Iar misiunea neplăcută de a-l găsi pe ucigaș e pusă în seama unui detectiv blazat, satul de crime, pe nume Perre Emile Grazziano – Grazzi – care ar prefera oricând să se joace de-a v-ați ascunselea cu băiețelul său decât să intre în jocul de-a șoarecele și pisica împreună cu ucigașul diabolic de viclean și sălbatic.   Cartea a fost ecranizată în 1965 în regia lui Costa-Gavras, avându-l pe Yves Montând în rolul principal.   Încă de la acest prim roman, regăsim tot ce distinge opera lui Sebastien Japrișot: o intrigă complexă, indicii anodine lăsate ici și colo, căutarea cuvântului potrivit și un stil ușor de recunoscut. Galeria de personaje prezentă în roman ne dă măsura excepționalului său talent de portretist. În câteva raduri, prin câteva cuvinte, fiecare capătă viața, se însuflețește, capătă trăsături proprii, adoptă o manieră de a vorbi și de a acționa. - Paul Colize   În paginile lui Japrisot, Parisul este o urbe mohorâtă, cu aspect de mahala, neavând nimic din frenezia care l-a propulsat drept «oraș al luminilor». De fapt, întregul univers pare inospitalier, sordid și măcinat de o tristețe fără leac. Nici măcar polițiștii – îmbrăcați ponosit, tracasați de probleme familiale, cu lefuri mici, abrutizați de nesomn, de mâncatul pe fugă, de multele ore de serviciu – nu dovedesc entuziasm în anchetă pe care trebuie s-o ducă la bun sfârșit. - George Arion