Conceptul modern de poezie. De la romantism la avangarda Modernitatea, în perioada formației mele intelectuale, era un miraj primejdios. Întemeiată pe spiritul critic și interogativ, pe îndoială metodică în fața autorității, pe individualism, ea nu putea avea nimic comun cu dogmatismul și colectivismul primitiv impuse de poliția ideologică orwelliană a vremii. Mai târziu, când regimul și-a permis luxul a ceea ce nu putea fi decât o pseudomodernizare economică și culturală, s-a putut discuta pentru o vreme despre modernitate și despre tradițiile ei în domenii limitate cum ar fi literatura sau artele. Subiectul tezei mele, poetica implicită a poeziei moderne sau, mai precis, istoria conceptului de poezie din care se legitima modernismul poetic internațional, de la romantism până la suprarealism, reprezenta pentru mine ieșirea la lumina zilei a unei vechi pasiuni secrete, întărită de-a lungul anilor de liceu și apoi de facultate, tocmai pentru că se opunea culturii oficiale, cenzurii, controlului ideologic. Puteam deci scrie despre poeții pe care-i citeam din adolescență cu un entuziasm inexprimabil. - Matei Călinescu
