Contractul social - Jean Jacques Rousseau

     VREAU să cercetez dacă în ordinea civilă poate exista vreo regulă de administrare sigură și legitimă, luându-i pe oameni așa cum sunt și legile așa cum ar putea fi. În această cercetare voi încerca necontenit să îmbin ceea ce permite dreptul cu ceea ce este impus de interes, pentru că justiția și utilitatea să nu fie în niciun caz separate. Îmi încep studiul fără a face dovada importanței subiectului meu. Voi fi întrebat dacă sunt vreun principe sau un legiuitor ca să scriu despre politică. Voi răspunde că nu sunt nici una, nici alta, și tocmai de aceea fac asta. Dacă aș fi principe sau legiuitor, nu mi-aș pierde vremea spunând ce trebuie făcut; aș trece la fapte sau as tăcea. Fiind născut cetățean al unui stat liber și membru al suveranului, simt că, oricât de slabă ar fi influența pe care o poate avea vocea mea în chestiunile publice, dreptul la vot face să fie de datoria mea să le cercetez; când meditez asupra formelor de guvernământ, sunt fericit să văd că cercetările mele îmi dau noi motive de a o iubi pe cea din țara mea. (Jean Jacques Rousseau)     Jean Jacques Rousseau (1712 - 1778) a fost un filozof francez, scriitor și compozitor, unul dintre cei mai de seamă gânditori ai Iluminismului. Alături de Voltaire și Diderot influențează în mod definitiv spiritul revoluționar, principiile de drept și conștiința socială a epocii. Mare parte din schimbările promovate de revoluția franceză din 1789 au la bază ideile lui Rousseau.       Fragment din volum:       „5. Dreptul la viață și la moarte      SE pune deseori întrebarea cum pot indivizii, neavând posibilitatea de a dispune de propriile vieți, să îi transfere suveranului un drept pe care ei nu-l au. Mi se pare că dificultatea de a răspunde la această întrebare stă în faptul că este greșit formulată. Fiecare are dreptul de a-și risca propria viață pentru a și-o păstra. Oare s-a spus vreodată că un om care se aruncă pe fereastră pentru a scăpa de un incendiu este vinovat de sinucidere? A fost acuzat de vreo crimă acela care a pierit într-o furtună pentru că, atunci când a urcat la bord, era conștient de pericol? Tratatul social are drept scop supraviețuirea părților contractante. Acela care își dorește scopul își dorește și mijloacele, iar mijloacele trebuie să implice anumite riscuri, și chiar și unele pierderi. Acela care vrea să-și păstreze viața în defavoarea altora ar trebui, atunci când este necesar, și să fie gata să și-o dea pentru binele lor. Mai mult, cetățeanul nu mai este judecătorul pericolelor la care legea dorește ca el să se supună, iar când principele îi spune: „Este folositor pentru stat ca tu să mori", el trebuie să moară, pentru că numai cu această condiție a trăit în siguranță până în acel moment și pentru că viața lui nu mai este un simplu premiu al naturii, ci un dar condiționat pe care i-l face statul.     Pedeapsa cu moartea dată criminalilor ar putea privita cam în același fel: se impune ca, pentru a nu cădea victime unui asasin, să consimțim să murim dacă noi înșine devenim asasini. În acest tratat, departe de a dispune de propriile noastre vieți, ne gândim numai la a le păstra în siguranță și nu trebuie să presupunem că vreuna dintre părți se așteaptă să fie spânzurată."