Romanul este o lungă meditație asupra timpului, din perspectiva emoțională și psihologică a unui bărbat copleșit de dispariția fiicei sale de numai trei ani și a cărui existență se schimbă dramatic după această tragedie. Construit pe mai multe planuri temporale, în care trecutul – loc de refugiu din prezentul prea dureros – revine obsesiv ca introspecție cathartică sau, dimpotrivă, culpabilizantă, romanul se țese în jurul a trei familii din generații diferite și al cîtorva teme ce se constituie în repere ale existenței colective și individuale: raportul adulți-copii, relația dintre părinți și timp, nevoia de regăsire a vîrstei copilăriei și a inocenței pierdute. Dincolo de dramele personajelor stăruie o încredere neclintită în capacitatea omului de a manipula mental contururile timpului, pentru a-i găsi virtuțile tămăduitoare. Traducere din limba engleză de Irina Horea
