Copilul si spiritualitatea

    Ce rol are spiritualitatea în viața copiilor? Când și cum devine un copil spiritual? A fi spiritual este totuna cu a fi religios? Într-o lume în care dezvoltarea tinde să se axeze cu preponderentă pe acumulare și pe progresul tehnologic, spiritualitatea are de suferit. Dar iată că, dacă până acum știința și spiritualitatea păreau a fi doi poli opuși ai parcursului vieții noastre, autoarea acestei cărți reușește să creeze punți de legătură între ele, servindu-se de studii psihologice de ultimă oră și de exemple elocvente pentru a arăta că acei copii care au o relație vie cu spiritualul au mai multe șanse de a deveni tineri și adulți sănătoși. Astfel, comportamentele de risc la adolescență (abuzul de substanțe, angajarea în relații sexuale neprotejate și înainte de vreme) sau simptomele depresive se reduc în proporții majore.    Cuprins: Introducere  Partea I Copilăria    1. Zestrea nativă    2. știința creierului spiritual    3. Gestul de încuviințare    4. Soseste un suflet    5. Câmpul iubirii    6. Primul deceniu    7. Cele șase puteri spirituale  Partea a II-a Adolescența și perioada de după    8. Perioada trezirii    9. Căutarea    10. Depresia dezvoltării și trezirea spirituală    11. Vindecarea spiritului sfâșiat    12. Faptul de a fi părinte    13. Șapte lucruri bune  Mulțumiri      Fragment din volum:       “Zilnic, precum mii de alți locuitori ai New Yorkului, cobor în vacarmul sistemului de transport subteran și iau trenul nr. 1 până pe Broadway, unde se găsesc birourile departamentului de psihologie clinică al Universității Columbia. Metroul este sistemul circulator al orașului, făcut să poarte oameni, și prezintă un eșantion bogat de elemente psihologice și comportamentale. În mod firesc, problema mea de cercetare - ce protejează anumți oameni în fața depresiei chiar și atunci când sunt predispuși genetic pentru așa ceva? - îmi stăruia constant în minte și îmi revenea de față cu persoanele cu care mă încrucișămin în metrou. Indiferent de rasă, origine etnică sau bunăstarea materială afișată, unii oameni radiau căldura și bunătate, având expresii și priviri strălucitoare, în vreme ce alții erau manifest abătuți și împovărați. Am ajuns la concluzia că felul în care radiau era un semn că, din punct de vedere spiritual, „luminile erau aprinse".     În fiecare dimineață, cât mergeam cu metroul, mă gândeam la datele produse de decenii de cercetare riguroasă care mă așteptau la birou ca la un puzzle gigantic, și zilnic asistăm la felul radios de a fi al unora dintre oamenii ce formau subcultura navetiștilor. Într-o bună zi, o dimineață arzătoare de duminică din august, mă duceam la laborator pentru câteva ore, așa m-am alăturat gloatei de dependenți de muncă, oameni ce se bucurau de weekend sau mergeau la biserică, care așteptau pe peronul stației de pe Stradă 86 trenul nr. 1. Când trenul s-a oprit și ușile s-au deschis, vagoanele erau pline ochi, așa că am rămas surprinsă să văd că jumătatea din spate a vagonului e aproape goală. Mi-am dat seama imediat de ce: în capăt era un om murdar și cu hainele în dezordine ce zbiera și se agită, ținându-și în poală, într-un echilibru precar, punga cu mâncare de fast-food. Avea mâinile și bărbia unse cu grăsime și îndreptă către fiecare călător care urcă o bucată de pui, urlând: „Hei, vrei să stai lângă mine? Vrei și tu niște mâncare din asta?"