Al treilea corifeu al poeziei anilor ’60-’70 – iar astăzi, împotriva inerțiilor criticii, lucrul acesta se vede tot mai bine – este, bulversând prejudecățile canonice, Nicolae Esinencu. Deși observat de critici, care i-au semnalat metronomic fiece apariție editorială, nonconformistul poet (prozator, dramaturg și scenarist) n-a fost înțeles de către congeneri decât în partea direct reperabilă a teribilismului său funciar. În realitate, atitudinea sa este una de radicală opoziție față de normalitatea vieții literare: când întreaga pleiadă de aezi ai civismului scrie poeme interminabile despre Lenin și Partid, patriotismul sovietic și internaționalismul proletar, el practica miniatura lirică, iar atunci când, plictisită de hagiografierea falșilor martiri, divizia civică trece pe ecartamentul maximalismului etic, personajul lui Nicolae Esinencu iese în drum cu… capul subsuoară.Poetul cultivă un fel de poetică procustiană, retezând violent excrescențele hidoase ale realului, celebrând acea formă a lucidității care știe că autoironia și bufonada sunt formele cele mai eficiente de incarnare a spiritului celuilalt. - Nicolae Leahu Fragment din cartea "Copilul teribil" de Nicolae Esinencu "Sat albastru Poem ISTORIA SATULUI Au trecut niște păsări pe aici Și au scăpat niște semințe. A plouat patru zile pe aici Și, când în a cincea zi a suflat vântul, S-au auzit șoapte. Se îndemnau străbunii mei La viață. CUGET Îmi spun: Timpul e un pumn de cireșe. Îmi spun: Pumnul de cireșe E timpul meu. COPILĂRIE M-am urcat În cel mai înalt copac Din mijlocul satului. Ah, la marginea satului Abia începe Cerul! PRINDEREA TIMPULUI Timpul curge pe lângă sat. Țăranii Aleargă, aleargă, aleargă Și aruncă, aruncă, aruncă În calea lui Semințe! BRAZDELE Țăranii Rotesc brazdele În jurul satului. O brazdă să ridice deasupra satului soarele. O brazdă să nu intre apă și focul în sat. O brazdă să-i găsească nevestele. Și tot așa. PAPARUDELE Paparuda-rudă, Tată crudă. Vino, ploaie, De o udă... Ploile vin,"
