Corul leilor

După ce a publicat cîteva romane importante, iată-l pe Dragoman revenind la proza scurtă, pe care o scrie din adolescență. Corul leilor este o selecție de primă mînă din rodul a nu mai puțin de treisprezece ani de creație. Ceea ce insuflă viața povestirilor este ritmul lor, protagoniștii învingîndu-și prin muzică temerile, doliul, suferințele din dragoste, aleanul. În fiecare frază pulsează muzica, răsună jazzul, baladele latino, heavy metalul barbar sau valsurile nobile și sentimentale, duduie manelele și popul coreean, bătăile inimii se amplifică, pașii în alergare bat darabana pe pavajul de piatră. În povestirea ce dă titlul volumului, rîsul bunicului care-și consolează nepotul face obiectele ce se odihnesc în sertarele comodei să se cutremure, dînd naștere unei polifonii, de parcă toate capetele de leu ce o împodobesc s-ar fi apucat să mîrîie în cor. Lumea este privită din multiple puncte de vedere, iar în povestiri monologhează cînd un băiat sau o fetiță, cînd o femeie sau un bărbat în toată firea. Fiecare cîntă pe vocea lui, dar toate cîntecele au un izvor comun: pasiunea și curajul de a fi - precum și o rafinată, dulce melancolie.   Acest volum de proză scurtă este cu adevărat o carte a curajului, ce explorează posibilitățile confruntării. În dificila competiție, protagoniștii sînt susținuți de muzică, fie ca soliști, fie ca simple voci din cor. Puterea muzicii îi ajută atît pe ei, cît și pe cititori să creadă într-un happy-end. - Barka   Modul ingenios in care Gyorgy Dragoman folosește forma narațiunii scurte pentru a sonda abisurile psihicului uman este cu adevărat impresionant. - Suddeutsche Zeitung   În noul său volum de proză scurtă, Gyorgy Dragoman a ales să abordeze lucrurile dintr-o perspectivă ce aparține îndeobște copilului. Povestirile sale, uneori cu accente suprarealiste, trimit adesea la muzică și la istoria României, iar structura frazelor este asemănătoare unor căderi de apă. - Deutschlandfunk   Corul leilor este o carte a iertării, cu un lung șir de păcate și poveștile din umbra lor, ce le justifica iertarea. E acolo povestea alcoolicului, a cleptomanului, a spărgătorului de bănci, a dependentului de muncă. Povestea omului. A unei lumi în care nu există decît adevăruri fundamentale și în care toți cauta mîntuirea. - Perspektiva