La data publicarii, Craii de Curtea-Veche au aparut ca o opera bizara, fascinanta, rau construita. Azi, reaua constructie ni s-ar parea ca atare moderna, daca n-am descoperi in acest roman ascunsa lui constructie si desigur, tocmai fiindca isi admira secreta arhitectura a operei, Mateiu Caragiale se considera pe sine un magnific autor. (…) Limba lui Mateiu Caragiale este de o inflorescenta purulenta, ce o aseaza langa poezia colcaind de miasme a lui Jean Genet. Orhidee inabusite de purpura soarelui-rasare mocnindu-si parfumele, palpaindu-si jaraticul unanim si ucigator, cu grija intretinut prin veacurile depravarii, crimei si lancezirii prospere. Rareori in literatura romana o opera s-a bucurat de un mai grabnic, mai ezoteric succes precum Craii de Curtea-Veche. - I. Negoitescu
