Rarisim volum de articole și eseuri ale lui Ion Moța, care au apărut în presa interbelică.
Culegerea de articole publicate în anii 1920-1930 de Ion I. Moța, fondator, alături de Corneliu Zelea Codreanu, al Legiunii Arhanghelului Mihail, cuprinde cele mai reprezentative scrieri ale liderului legionar căzut în războiul civil din Spania, ca voluntar în armata anticomunistă a generalului Franco (1937).
Povestea acestui volum se identifică parcă cu aceea a tuturor cetățenilor români care au fost persecutați, încarcerați sau uciși în cei 45 de ani de totalitarism comunist. Un exemplar din precedență ediție, cea din 1940, a aparținut lui Virgil Procopovici, nepotul marelui sociolog de talie internațională, profesorul universitar Traian Brăileanu, la rândul lui exterminat în 1947 în penitenciarul Aiud. În 23 ianuarie 1941, Virgil Procopovici a ingopat volumul, împreună cu un număr impresionant de cărți, documente, cărți poștale și insigne. La două zile după aceasta, în urma înlăturării Mișcării Legionare de la guvernare, Virgil Procopovici a fost arestat și condamnat de regimul de dictatură al lui Ion Antonescu. Eliberat în 1944, Procopovici nu s-a putut bucura prea mult timp de libertate, fiind arestat în 1948, împreună cu alte zeci de mii de camarazi. Deși supus la anchete și torturi inimaginabile, el nu a divulgat niciodată locația depozitului de cărți și documente.
După 58 de ani, în 1999, grav bolnav și simțindu-și sfârșitul aproape, Virgil Procopovici a chemat un grup de camarazi, și ei foști deținuți politici, destăinuind-le locul depozitului îngropat în 1941. După multe peripeții, întregul depozit a fost recuperat, și odată cu el și volumul.
Trebuie știut că, înainte de 1989, simplă deținere sau consultare a acestei cărți intră în categoria delictelor penale grave. Foarte mulți cetățeni au suportat consecințele deținerii unor astfel de cărți, luând drumul Canalului, al penitenciarelor politice, unii din ei nemaiîntorcându-se nicicând la familiile lor. Odată capturate cărțile erau distruse chiar de autoritățile de resort, puține exemplare din fiecare operă intrând în fondurile secrete, la care nu aveau acces decât specialiștii obedienți regimului totalitar.
În ce privește “Craniile de lemn”, ultima ediție apărută în țara a fost cea din 1940. Ulterior au mai apărut în exil, la inițiativa lui Horia Sima, câteva ediții, în limba română și în limbi de circulație universală. În fine, prin apariția volumului de față, editorul dorește restituirea către publicul și specialiștii din România a unei lucrări care va ajuta la crearea unei imagini complete, nepărtinitoare, asupra complexului context politic, social și de curente ideologice care a caracterizat România interbelică.
