Criza si dupa criza Ed. 3

Opticile asupra societăților de astăzi tind să ia ceea ce este dat drept definitiv sau măcar durabil. Se crede că organizările actuale și forțele ce s-au impus rămân aceleași. Nu putem învinui pentru această tendință doar ideologiile prezentismului sau ale instanteismului; este în aceasta chiar o inerție a gândirii și comportamentelor umane. Dar faptul nu ne scutește să punem, împotriva oricărei piedici, întrebarea privind schimbările ce au loc. Nu numai că orice piedică ar fi, aceasta nu poate fi decât superflua în comparație cu ceea ce se petrece: o schimbare de magnitudine neobișnuită are loc sub privirile noastre, adesea neglijențe cu schimbările ce se petrec în jur, cu noi sau fără noi, oarecum în „infrastructura” vieții pe care o ducem. Pe de altă parte, a capta schimbările majore din lumea de astăzi este indispensabil pentru cei care vor să acționeze cu succes pe un spațiu semnificativ de mare: practicienii politicilor externe ale statelor, reprezentanții firmelor cu acțiune transfrontalieră, persoane implicate în interacțiuni internaționale, cetățeni interesați. Am ezitat să-mi lărgesc cercetarea și reflecțiile în sfera schimbărilor din lume ce au efecte în politica externă. În acest domeniu au fost active sau asupra lui se pronunță o mulțime de persoane cu pregătire improvizată sau, în cazul bun, aproximativă (cu deosebire în țări cu tradiție de reflecție modestă, în care, mai ales la persoane fără anvergură culturală, „relațiile externe” exercită un soi de fascinație!), încât nu eram deloc tentat să mă alătur lor. Unii caută să-și afle cariera cu tot felul de pseudomanuale sau pseudotratate despre „diplomatie” sau „relații externe”, care sunt simple efuziuni subiective, dacă nu cumva pastișe ale unor lucrări în circulație. Astfel de producții nu numai că nu au lămurit concludent alternativele deschise în fața lumii, dar nici nu puteau să o facă, ele luând forțele și abordările existente ca reper. Conformismul nu este deloc propice gândirii efective. Mă delimitez de această direcție tematizând fără ezitare schimbarea lumii în care trăim. Sunt îndemnat să procedez astfel de schimbările efective care au loc. Ne aflăm, de pildă, în Uniunea Europeană, dar direcția de evoluție a acesteia (sau piața comună sau alianța de state sau organizare supranațională) nu este deloc stabilită a priori. Sau, ca un alt exemplu: trăim într-o lume a competiției de pe piețe, care a fost modelată de Statele Unite ale Americii și Anglia, dar nu mai avem siguranța că această lume va rămâne neafectată de alternativele pe care Asia le aduce în lume. și altele, și altele. Sunt îndemnat să procedez astfel, apoi, de cercetările care au început să capteze schimbările din lume și de literatură de bună calitate abundentă ce se produce în jurul temei, în diferite țări. Am și trei motive particulare de a scrie despre schimbarea lumii actuale. Nu cu mult timp în urmă am publicat cartea The Destiny of Europe (Editura Academiei Române, 2012, 478 p.), care lăsă să se perceapă faptul că „ceva se mișca” chiar sub terenul ferm pe care Europa părea instalată. Am simțit nevoia să prelungesc reflecția asupra Europei cu una asupra lumii ce este relevanță pentru noi. M-au pus, apoi, pe gânduri două observații cu privire la politica externă a României actuale. Am criticat, la rândul meu, confuziile și clișeele contraproductive din politica externă a României în ultimii mai bine de șapte ani, dar un ziarist a formulat cel mai simplu și mai profund crudul adevăr: «Romania mai are acum un singur prieten – Marea Neagră». Într-adevăr, în rest s-a distrus mult, din cauza diletantismului administrației țării. Iar președintele țării a confirmat în primăvara lui 2012 afirmația, spunând – ceea ce un lider nu spune fără a pleca imediat din post – că „Romania nu mai poate conta pe investiții externe”. Afirmație gravă, care spune totul despre debusolarea administrației românești. În sfârșit, fiind pentru un semestru profesor la renumita The Hebrew University of Jerusalem – loc în care se reflectează cu maximă sensibilitate, competent și cu rezultate validabile universal, asupra mersului istoriei –, am găsit cea mai încurajatoare cu putință atmosferă pentru o reflecție asupra schimbării lumii. Sper ca prin cartea de față să întorc cumva gazdelor mele generoase avantajul pe care mi l-au creat invitându-mă să explorez și să privesc lumea de pe Mount Scopus. Ediția a III-a aduce înnoiri în cuprins și în titlu, care se pot sesiza ușor. Au fost introduse două noi părți: partea a IV-a, Schimbarea lumii, care evocă câteva indicii ale schimbării lumii din anii și deceniile noastre, și partea a V-a, România într-o lume în schimbare, care cuprinde texte programatice, pe care le-am elaborat de la preluarea funcției de ministru al afacerilor externe și le-am publicat la timpul potrivit. Ambele capitole apără teza nevoii de a reclădi politica externă a României și de a reprezenta țara noastră ca un actor cu contribuții semnificative în Uniunea Europeană și NATO, atașat valorilor euroatlantice și sincronismului. România trebuie eliberată de politică externă ce recurge la „plati” și reinstalata printre țările demne ale Europei unite și ale lumii, ce cooperează intens în beneficiul mutual.Unele texte mai mult ilustrează aserțiunea generală. O elaborare conceptuală mai strânsă rămâne, în acest caz, în seama unui volum ulterior.