Cartea Cronica unei iluzii PDF

    "O carte provocatoare în care autorul, folosind mijloace specifice evocării literare, încearcă să pătrundă unele taine care însoțesc devenirea noastră numită și destin. Rolul nostru este de a le dezvălui, pentru a le putea înțelege rostul, alungând astfel voalul atomic care ne acoperă ochii." (Editura)      Fragment din volum:       “Trecerea       Era ca o fereastră a unui gând, care se delimită de restul minții permițând totodată accesul, deoarece după aceea e mereu ceva, dacă urmezi. Ca și cum te-ai strecura spre un loc, care e imaginar dar care te cheamă, pentru că oricând îți creează iluzia realității. Sigur că da, ai uitat, păpușarii, magicienii, și putea include chiar și politicienii care creează iluzii sociale...     „Aha, acum începi să înțelegi, sunt basmul trecând prin tine. Nu alergi degeaba, știi că te voi însoți mereu."     Gândul așeză distanța, era întotdeauna cu un pas înainte de a deveni ceva, avea tăria viziunii unui profet, ceva care înainte de a se topi, știe că se va aprinde din nou.     Întrezări coroana bogată a copacului, de parcă l-ar fi chemat spre îmbrățișare. Avea atât de multe ramuri, încât totul părea cuprins.      „Asta se întâmplă foarte des, zise. Să rămâi tu și totuși să fii eu. E o mare dorință, pentru că îți ofer o cale."     Avu senzația că anumite lucruri nu par, doar le așezam acolo.     „Prin mine poți retrăi vântul nașterii și îți cânti numele în lumină. Dacă dorești, vei trăi clipe în care răul te fură, pentru a nu mai uita binele pe care ți-l fac ceilalți. Sunt basmul, sau iluzia care desparte răul de bine, adunându-le totodată." I se păru că fiecare ramură e un basm, că o poveste închisă în sine, cuvinte încercând să acopere o anumită realitate, în care oamenii își cuibăreau viața, ca un leagăn de cuvinte pe care te puteai lungi într-o după-amiază caldă, visând somnul așezat între tine și ceilalți.     “Sunt moartea și viața, continuă copacul basm. Tu hotărăști singur calea, dar să știi, la capăt e mereu binele, așa a fost dintotdeauna. Înainte de a ajunge la lumină, treci prin multe umbre care nu au poteci, tu însuți ești această trecere, luminându-ți pașii."